Un nou statut ontologic pentru politica. O incercare

"Am aflat ca atunci cand oamenii cu prea mult timp liber intra in politica incep sa uit in cine ar trebui sa trag." (Un agent CIA in "Charlie Wilson’s War")

Povestea filmului american e una a relatiei dintre dusmanii "clasici" ai Razboiului Rece, SUA si URSS, ce-si duceau luptele in anii '80 prin sateliti precum Afganistanul. Prinsi in exemplificarea teoriei balantei de putere si a bipolicentrismului, americanii aveau atunci mari probleme cu concurenta inter si intra-institutionala, la diferite niveluri, dovada ca teoria birocratica si a grupurilor de interese se insinua si ea puternic in logica realista a acelor ani.

Opozitia dintre comunisti si capitalisti e, in replica de mai sus, filtrata printr-o categorie anume: oamenii cu prea mult timp liber, in concreto - oamenii de afaceri, care intra in politica. Extragand aceasta problema si raportand-o la spatiul politicii interne, intrebarea care ma preocupa tine de viabilitatea aplicarii modelului economic, al pietei, in viata politica, luand in calcul in primul rand selectia oamenilor politici. Sentimentul, similar celui exprimat de agentul CIA, e ca timpul liber si banii afaceristilor, chiar pusi in slujba unor idealuri, se lovesc de o bariera epistemologica, rezultat al unei disocieri ontologice intre sfere.

In acest context, un aspect esential de discutat tine de natura politicii in societate, modul in care se situeaza ea, simplificand, in raport cu sfera economica (mai precis, cu comunitatea oamenilor de afaceri). In Romania acestor 20 ani, dupa atatia ani de privatiuni, politica s-a liberalizat, fiind interpretata din prisma constrangerilor proprii unei piete. Disparand distinctiile clare dintre sferele vietii publice, interdependenta a primat, impunand un model economic in administrarea treburilor cetatii. Multi oamenii de afaceri au plonjat din logica economiei de schimb in cea a schimbului de voturi, cu eficienta similara intrarii in politica a actorilor si a lautarilor. Modelele de dezvoltare economica sau viziunile asupra fiscalitatii au contat mai putin pentru proaspetii politicieni decat adecvarea strategiilor de piata la factorul legislativ sau, in unele cazuri, a factorului legislativ la strategiile de dezvoltare a afacerii proprii. Informatia creeaza putere si influenta in piata, precum si, cuvant-magic, imunitate in justitie. Iata, ca o fateta, reteta si traseul coruptiei la nivel inalt, mandria Romaniei in comunitatea europeana.

Nu e nimic de stigmatizat in interdependenta dintre sfera politica si cea economica; elemente esentiale ale bunului mers al unei societati, ele sunt in relatie de biunivocitate, situarea la acelasi palier fiind evidenta. Problema apare insa in legatura cu oamenii politici, cu cei care sunt chemati sa chibzuiasca pentru cei multi. Cat de oportuna e aici intrepatrunderea sferelor? Poate, in cazul in care e vorba de efecte negative, sa fie contracarata?

Din secolele XVIII si XIX, politica a devenit o meserie, au aparut politienii de cariera, standardizarea si birocratizarea aparand si in acest plan al vietii sociale. Cum arata si Weber in elitismul sau competitiv, politica e resortul unei minoritati privilegiate, apare politica ca vocatie, procesul democratic devenind unul al confirmarii plebiscitare. Limitarile, prin negarea a priori a egalitatii de sanse in a accede la pozitii publice (reiterata de prima parte a celui de-al doilea principiu rawlsian al dreptatii), sunt evidente.

Dintr-o astfel de perspectiva, evolutiile, proprii astazi si societatii romanesti, au condus catre liberalizarea de tip economic a scenei politice, cu majora atractivitate a politicii pentru oamenii de afaceri. Cand campaniile electorale nu mai sunt de ceva timp o problema de doctrina ci de lichiditati, avantajul competitiv al afaceristilor se dovedeste decisiv, iar conflictul de interese, rezolvat formal, continua sa persiste in ochii celor care mai sunt atenti ce legi se voteaza. In plus, imaginea politicianului de cariera se deterioreaza la nivel de perceptie publica, indusa de ideea trecutului intr-o alta activitate: nu poti ca in viata sa fi facut doar politica si sa fii credibil.

Oamenilor cu prea mult timp liber si cu bani le lipseste ideea de ansamblu, privind pe bucati si in cheie pur economica. Cel mai adesea, le lipseste vocatia realizarii binelui public, in implementarea unor scheme de castig personal. Logica pietii, dura prin simplitatea ei, transpune in sfera politica imposibilitatea punerii in practica a unui "val al ignorantei". E greu de remediat o astfel de situatie. Votul uninominal majoritar in doua tururi de scrutin invita astfel de politicieni la atac, la descinderea in Parlament. Costurile de campanie vor fi atat de mari, asa cum vehiculeaza si presa, ca partidele se vor ruga de oamenii politici sa candideze. Mecanismul fund-raising-ului transparent realizat e atat de slab dezvoltat, ca nu poate suplini cruda realitate; in plus, oportunitatea lui nu e inteleasa. Cand activitatea politica e privita cu atata seninatate si lejeritate, ce sens mai are ca omul de afaceri sa nu incerce sa-si mai bifeze o realizare in agenda?

Din aceasta intrebare reiese un aspect fundamental. Democratia, cu multiplele ei piete, a pervetit politica, simplificand-o pentru public intr-o asemenea masura in care a devenit facila si triviala. Prada ei insisi standardizarii, politicienii au ajuns sclavii functionarilor, votand legi la gramada si semnand, lipsindu-se de timpul marilor constructii. Politica ca entertainment, politicieni tot timpul la televizor, ca vedete in adevaratul sens al cuvantului - iata constructia mass-media. Reflectata in ochii electoratului, imaginea de tip reductionist a celor panditi cand dorm si fotografiati a devenit concomitent stereotipie si aspiratie.

Dincolo de a se recladi prin sisteme de vot, politica romaneasca trebuie sa-si recladesca credibilitatea, ce va avea apoi ca urmare profesionalizarea. Dintr-un bazin de aspiranti, in conditiile uninominalului pur - din ce in ce mai multi cu timp liber si bani, ce percep politica ca simpla si ca distractie nu poate iesi nimic bun.

In remedierea acestei mari probleme, chiar intervine rolul politicienilor de cariera: activitatea politica e ceva specific, specializat, care comporta abilitati proprii, nu simple perceptii sociale - iata imaginea ce trebuie promovata, in cadrul unei campanii mai mult sau mai putin formalizate prin utilizarea acestora ca purtatori de mesaj. Politica e un domeniu al discutiilor specializate, e chiar despre doctrine daca acestea se pot dovedi utile, nu e in niciun caz circ, ci e un job de 24 de ore pe zi. E prea multa democratie azi in selectia politicienilor! Prin aplicabilitatea sa, politica trebuie promovata ca ontologic distincta de sfera economica, cunostintele pe care le poti aplica intr-un domeniu fiind fundamental diferite in celalalt. De la reality-show-uri cu politicieni responsabili pana la obligarea prezentarii explicite a proiectelor politice riguros construite, dupa sablon, in campaniile electorale, toate solutiile merita discutate, alaturi de mult prea cantitativul in acest caz vot uninominal, ce necesita ponderare (solutia Guvernului pare astfel optima pentru momentul curent). E nevoie de o situare a sferei politice, prin dobandirea unui nou statut ontologic: politica e vocatie, nu incunuare a prezentei in spatiul public.

In profesionalizarea politicii, imaginea dezirabila e cea din sfera finantelor. Imaginea unui domeniu greoi, extrem de specific, face ca sita sa cearna foarte mult, fiind promovati doar cei cu adevarat remarcabili. Pastrand proportiile in activitatea politica, reducarea bazinului de "improprii", prin exteriorizarea unei imaginii a specializarii, e solutia.

Perceptia americana negativa a celor cu bani si timp liber porneste dintr-o lipsa a strategiei si a cunostintelor specifice a acestora; acolo, politica e o meserie ca oricare alta. In Romania, in cu totul alte conditii, politica nu e o meserie, ea e privita ca un privilegiu; oamenii de afaceri nu se bucura nici ei de vreun mare suport, impresia coruptia si invidia fiind sentimente tipice multor romani. In Romania, drumul catre profesionalizare trece asadar prin credibilizare si prin ruperea politicii de nivelul vietii cotidiene si de nivelul comun al aspiratiilor. Activitatea politica nu e un vis comun tuturor si trebuie prezentat, responsabil si obiectiv, ca atare.