Ciudat, dar profesionalizarea politicului nu inseamna sofisticare, ci taria de a face lucrurile simple si incapatanarea de a spune adevarurile aparent incomode. Cateva idei ilustrative in acest sens:
1. Conform tehnicilor de relatiile publice, singurul lucru corect pe care trebuie sa-l faca un politician aflat intr-o situatie de criza este sa spuna adevarul si sa fie cat mai transparent. La Ludovic Orban in prea celebrul accident de masina, dincolo de supozitii cu iz bahic, ipoteza controlui total pe care-l exercita politicianul asupra activitatii sale e cat se poate de paguboasa: sfideaza alegatorul, ce se considera tratat cu dispret, si, cel mai important, e eronata epistemologic (argumentul cunoasterii dispersate). Perspectiva ministrului Transportului asupra omului politic e fundamental anacronica si gaunoasa: de cand cu distinctia clasica dintre "a trai pentru/a trai din politica", nimeni nu se mai asteapta ca politicienii sa fie Feti-Frumosi ai interesului public, caricaturi ghidate doar de grija rolului mesianic pe care il au. Politicienii trebuie sa fie obisnuiti si sinceri, normali; e recomandat un astfel de comportament nu doar in momentele electorale in care acest lucru ii avantajeaza, ci si atunci cand viata ii pune in pozitii nu tocmai comode. Asumate cu responsabilitate, greselile politicianului profesionist devin atuuri. Lucruri simple care tratate gresit pot avea efect naucitor.
2. Profesionalizarea politicului e in relatie de stransa dependenta cu profesionalizarea si celelaltor sectoare ale vietii publice. Profesionalizarea e o consecinta a evolutiei intr-un domeniu, evolutie ulterioara interiorizarii in spatiul public a principiului diviziunii muncii. Astfel, rolul presei este sa transmita informatii si sa emita opinii, semnalizate ca atare, iar rolul politicienilor e sa vegheze la realizarea cu responsabilitate a atributiilor legislative sau executive care le revin (general definite). In continuare, rolul societatii civile, prin organizatiile sale, este tocmai de a verifica compatibilitatea deciziilor guvernamantului cu promovarea si protejarea drepturilor individuale. Foarte important si simplu, acesti actori nu trebuie sa indeplineasca niciodata rolul de judecator sau procuror de ocazie.
3. Partidele de opozitie trebuie sa faca opozitie. In perioada imediat anterioara campaniei electorale, discursului unui partid de opozitie trebuie sa se radicalizeze in raport cu partidele aflate la putere (crearea perceptiei existentei alternativei, prin reliefarea insucceselor guvernului si a punctelor tari ale partidului respectiv), dar si in raport cu partidele aflate in opozitie (obtinerea legitimitatii de a se constitui in alternativa la guvernare). Dincolo de limbajul mai elaborat, spre exemplificare, lucrurile sunt simple: in loc ca PSD sa puna gurile de tun pe PNL si PDL, el se complace, fundamental gresit, in simple intepaturi la adresa liberalilor si la nimic semnificativ in ceea ce priveste partidul prezidential. Lucruri simple, al caror inteles se pierde, cu urmari inca necuantificabile, in batalia interna a social-democratilor. Se pierd posibilitati de pozitionare esentiale pentru PSD in lupta de cucerire a puterii.
4. Independenta energetica a unei tari e un concept mult mai greu de definit decat suveranitatea westphaliana, de exemplu, fiind supus unei logici a consecintelor. In negocierea unei pozitii cat mai favorabile pentru un stat, e esentiala pastrarea alternativelor in conturarea mai multor cai de actiune in stabilirea aliantelor si traseelor energetice. Insa, cand negocierea implica raportarea mult dezechilibrata la un hegemon (capabil sa reconfigureze intreaga structura de putere prezenta pe piata), importanta e, in atingerea interesului propriu, o pozitie mai buna relativa la ceilalti actori de capabilitati apropiate prin concentarea atentie asupra hegemonului, prin stabilirea unei relatii sincere si bazate pe aducerea in discutiile cu acesta a altor "planuri de negociere". Nu-i asa ca lucurile se complica dramatic atunci cand vorbesti apeland la sintagme de genul "lac rusesc"? Atat de simplu se vad rezultatele in preturile pe care romanii le platesc pentru energie...
1. Conform tehnicilor de relatiile publice, singurul lucru corect pe care trebuie sa-l faca un politician aflat intr-o situatie de criza este sa spuna adevarul si sa fie cat mai transparent. La Ludovic Orban in prea celebrul accident de masina, dincolo de supozitii cu iz bahic, ipoteza controlui total pe care-l exercita politicianul asupra activitatii sale e cat se poate de paguboasa: sfideaza alegatorul, ce se considera tratat cu dispret, si, cel mai important, e eronata epistemologic (argumentul cunoasterii dispersate). Perspectiva ministrului Transportului asupra omului politic e fundamental anacronica si gaunoasa: de cand cu distinctia clasica dintre "a trai pentru/a trai din politica", nimeni nu se mai asteapta ca politicienii sa fie Feti-Frumosi ai interesului public, caricaturi ghidate doar de grija rolului mesianic pe care il au. Politicienii trebuie sa fie obisnuiti si sinceri, normali; e recomandat un astfel de comportament nu doar in momentele electorale in care acest lucru ii avantajeaza, ci si atunci cand viata ii pune in pozitii nu tocmai comode. Asumate cu responsabilitate, greselile politicianului profesionist devin atuuri. Lucruri simple care tratate gresit pot avea efect naucitor.
2. Profesionalizarea politicului e in relatie de stransa dependenta cu profesionalizarea si celelaltor sectoare ale vietii publice. Profesionalizarea e o consecinta a evolutiei intr-un domeniu, evolutie ulterioara interiorizarii in spatiul public a principiului diviziunii muncii. Astfel, rolul presei este sa transmita informatii si sa emita opinii, semnalizate ca atare, iar rolul politicienilor e sa vegheze la realizarea cu responsabilitate a atributiilor legislative sau executive care le revin (general definite). In continuare, rolul societatii civile, prin organizatiile sale, este tocmai de a verifica compatibilitatea deciziilor guvernamantului cu promovarea si protejarea drepturilor individuale. Foarte important si simplu, acesti actori nu trebuie sa indeplineasca niciodata rolul de judecator sau procuror de ocazie.
3. Partidele de opozitie trebuie sa faca opozitie. In perioada imediat anterioara campaniei electorale, discursului unui partid de opozitie trebuie sa se radicalizeze in raport cu partidele aflate la putere (crearea perceptiei existentei alternativei, prin reliefarea insucceselor guvernului si a punctelor tari ale partidului respectiv), dar si in raport cu partidele aflate in opozitie (obtinerea legitimitatii de a se constitui in alternativa la guvernare). Dincolo de limbajul mai elaborat, spre exemplificare, lucrurile sunt simple: in loc ca PSD sa puna gurile de tun pe PNL si PDL, el se complace, fundamental gresit, in simple intepaturi la adresa liberalilor si la nimic semnificativ in ceea ce priveste partidul prezidential. Lucruri simple, al caror inteles se pierde, cu urmari inca necuantificabile, in batalia interna a social-democratilor. Se pierd posibilitati de pozitionare esentiale pentru PSD in lupta de cucerire a puterii.
4. Independenta energetica a unei tari e un concept mult mai greu de definit decat suveranitatea westphaliana, de exemplu, fiind supus unei logici a consecintelor. In negocierea unei pozitii cat mai favorabile pentru un stat, e esentiala pastrarea alternativelor in conturarea mai multor cai de actiune in stabilirea aliantelor si traseelor energetice. Insa, cand negocierea implica raportarea mult dezechilibrata la un hegemon (capabil sa reconfigureze intreaga structura de putere prezenta pe piata), importanta e, in atingerea interesului propriu, o pozitie mai buna relativa la ceilalti actori de capabilitati apropiate prin concentarea atentie asupra hegemonului, prin stabilirea unei relatii sincere si bazate pe aducerea in discutiile cu acesta a altor "planuri de negociere". Nu-i asa ca lucurile se complica dramatic atunci cand vorbesti apeland la sintagme de genul "lac rusesc"? Atat de simplu se vad rezultatele in preturile pe care romanii le platesc pentru energie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu