Socrate vorbeste la OTV

Scriu dupa doua zile in care am incercat sa-mi regasesc cuvintele. Imaginile de acum doua zile m-au trimis catre inceputuri. La Agora si Atena. Ceea ce n-am putut patrunde in patru ani de facultate mi s-a aratat acum. Am iesit din pestera. Soarele meu este la OTV. De acolo imi vorbeste Socrate.

Aparent, universul unui om care ajunge acasa dupa ce se termina „Sinteza Zilei” nu mai poate fi tulburat de nimic. Zappingul devine cel mai bun somnifer. Politicienii din tura de noapte sau ciudatii scoti din noptierele mogulilor pavoazeaza nediferentiat singurul moment de spiritualitate pe care mi-l permit zilnic – somnul.

Marti seara, rutina mi-a fost intrerupta in urma unei intamplatoare descinderi pe OTV. Acolo, o „cina cea de taina” damboviteana. Basescu asculta supus. I se puneau intrebari. Vocea superior-dezgustata a lui Liiceanu facea pasi in mocirla pe care ar patrona-o institutional presedintele. Razand, candidatul se arata ferm. Fara compromisuri. Maieutic. Patapievici scruta orizontul intelectual al invitatului. Se ambitiona sa para hotarat. Nu-si pregatea intrebarea, ci morga pe care trebuia sa o adopte. In cadru, Rodica Culcer parea un copil zburdalnic, bucuros ca i s-a intors taticul acasa. Ciocolata?

M-am uitat atent jumatate de ora. Nu, nu era TVR Cultural. Ceva tranzactii intre moguli si nu stiu eu? Chipul si vocea egala cu sine ale lui Diaconescu ma trezesc si imi alunga dilemele. Izbavitor, stiu ca vor mai fi cateva minute cu Basescu la GDS. Apoi ramane cum am stabilit. Dupa o saptamana de cautari, l-au gasit mort pe Nicu... Nicu, cel cu orgia in padure, posibila victima a primei vanatori de oameni din Romania. Ma linistesc. Femeia posedata de o armata de draci imi pune insa capac definitiv.

Inteleg ca suntem in campanie electorala si ca OTV are mare potential. Dar cum sa dai inregistrat acolo intalnirea lui Basescu cu intelectualii de la GDS? Oare strategii portocalii vor sa-l vanda pe Basescu ca pe un tehnocrat, pe principiul ca cei care urmaresc considera semn al profesionismului ceea ce nu inteleg? Sau Basescu, ascultand, raspunzand si dand profetic verdicte, in mijlocul poporului, fie el si intelectual, e primul pas tactic catre bunul-simt pe care-l Presedintele cauta sa-l promoveze?

Intre a-l confisca pe Johannis si a fi liderul majoritatii 65%

Saptamana aceasta a adus in politica mare un nou nume: Klaus Johannis. Numele sau a reusit sa polarizeze, i-a stat contrapondere nu lui Lucian Croitoru, ci lui Traian Basescu; bonus, au iesit sondaje de opinie ad-hoc care sa testeze acceptabilitatea propunerii de prim-ministru. Dupa ianuarie 2010, probabil Johannis va deveni o prezenta constanta pe lista prezidentiabililor despre care poporul isi va da cu parerea.

Crin Antonescu si-a savurat victoria. A fost cel care a initiat singura motiune de cenzura ce a dus la doborarea unui Guvern in 20 ani de democratie. A spus de fiecare data ca propunerea Johannis este a PNL. Dupa desemnarea lui Croitoru, a plusat si l-a asumat pe primarul Sibiului intr-o formula presedinte-premier. A iesit stire dupa stire.

Dupa sarja lui Basescu cu desemnarea lui Croitoru, cu dizolvarea Parlamentului si organizarea referendumului, Johannis parca a ramas al nimanui si al tuturor. Ca la conferinta de presa solitara de dupa intalnirea cu liderii celor 5 formatiuni care il sustineau miercuri. S-au auzit voci izolate din PSD, PC, PNL, UDMR (confuz si interpretabil, ca de obicei) si Minoritati, dar Coalitia celor 65% nu a mai vorbit. Gandul unor majoritati volatile, aratandu-se mereu cu degetul maghiarii, a pus stapanire pe comentatorii spatiului politic. Intr-o perfecta orchestrare bazata pe o Constitutie clara, dar in legatura cu care tocmai juristii se feresc sa se pronunte ferm (uitati-va la pudibonderia lui Eckstein Kovacs de ieri, care parca prevedea nostradamusian viitorul si nu citea un text legislativ), s-a desprins ideea ca oricum nu conteaza majoritatea, atata timp cat se va intampla scenariul devoalat de Videanu: la a doua incercare, de teama anticipatelor, guvernul v-a trece cu 99%.

Multi l-au privit in aceasta saptamana pe Crin Antonescu ca pe liderul Coalitiei anti-Basescu. S-a vorbit de o relansare a drumului sau catre Cotroceni. In mod normal, altii s-au intrebat cum de s-a raliat Geoana la demers. In cazul motiunii de cenzura, poate e mai usor de explicat: PSD trebuia sa arate ca e in opozitie, ca e un partid serios si consecvent; discursul lui Geoana din Parlament, dupa unii analisti, a fost peste Antonescu si macar la acelasi nivel cu Tariceanu, justificand onest optiunea opozitiei. Cum s-a ajuns insa la acceptarea nominalizarii lui Johannis, cand PSD avea atatea alte optiuni (Tanasescu, Georgescu)?

Logica dupa care a actionat PSD a fost cea a turului doi, care sa-i dea posibilitatea celui care ajunge acolo sa aiba deja bazele unei coalitii care sa-l sustina. Avand in vedere sondajele CSOP, CCSB si INSOMAR din aceasta saptamana, numele celui care ajunge in turul 2 este destul de clar: Geoana. Este activat astfel electoratul liberal, caruia i se construieste o miza pentru a se prezenta la vot. Se incearca in acest fel si compensarea alienarii unei parti a electoratului de stanga pe care o produce Sorin Oprescu, tot mai vehement impotriva PSD si parte a unei echipe ce imagineaza un nou partid de stanga.

La intrebarea daca nu aceasta saptamana s-ar putea sa-l propulseze decisiv pe Antonescu, raspunsul tine de matematica parlamentara. Dupa efuziunea liberala, ceea ce le ramane de facut pesedistilor este afirmarea superioritatii lor partinice (numar de parlamentari si de alesi locali, care le da posibilitati crescute de negociere), dupa principiul ca atunci cand cineva mare se aliaza cu cineva mic, vocea celui mai mic ajunge sa nu se mai auda. Daca in campania care urmeaza alianta este tinuta in viata, pe agenda publica, atunci PSD isi poate vedea linistit de campanie, pentru a-si fructifica potentialul de organizare. Ca un element important, trebuie spus ca numirea lui Johannis i-ar fi daunat in primul rand lui Geoana si nu lui Basescu, legitimandu-l pe Antonescu si generandu-i pobleme in propriu partid (cine isi inchipuie ca Johannis putea fi dat chiar asa usor jos, sa se uite la cazul Tariceanu).

Geoana a anuntat astazi ca l-a sunat pe Johannis pentru a avea duminica o intalnire a coalitiei celor 65%, incercand astfel sa preia initiativa si sa dea semnul ca ceea ce a fost perfectat miercuri inca functioneaza. Probabil ca Antonescu va iesi personal din aceasta logica, asa cum a mai incercat, prin declaratii de la sediul PNL. In acest timp insa, Geoana va vorbi in numele unei majoritati (nu doar a PSD), afirmandu-si imaginea anticonflictuala si de unificator pe care vrea sa o arate in campanie. Chiar daca va fi reprezentat prin Orban, PNL va fi acolo.

Asadar, Johannis a plecat de la a fi al PNL si al lui Antonescu. In saptamanile care urmeaza, va fi disputat intre coalitia celor 65% reprezentata de Geoana si Antonescu. In binomul confiscarea lui Johannis – liderul celor 65%, rezolvarea ecuatiei turului doi poate veni tocmai de la al doilea termen, la picioarele caruia se va aseza, suplimentar, un candidat la Palatul Victoria, unul dintre atatia, insa. Ramane de vazut!

Prezidentiabilii pentru 2014

Intr-o discutie cu un consultant de peste mari si tari, am auzit o poveste interesanta: a doua zi dupa ce John Kerry pierduse in 2004, un guvernator il contactase deja pentru o discutie exploratorie in legatura cu prezidentialele din 2012. Consultantul s-a simtit initial flatat de propunere. Erau doar 8 ani pana atunci. Mai apoi si-a dat insa seama ca era doar pe lista de „a doua zi”. Morala intamplarii nu are legatura atat cu numarul de consultanti din SUA, cat cu ce inseamna constructia unui prezidentiabil peste ocean.

Salut astfel „occidentalizarea” discutiei despre prezidentiabili si ma alatur demersului pe care mi-l propun cei de la Far. Iata deci prezidentiabilii mei pentru 2014, cu subiectivismele de rigoare (ordinea conteaza):

Daca iese Basescu in 2009:
PSD: Victor Ponta, Radu Mazare, Mihai Tanasescu, Cristian Diaconescu.
PD-L: Liviu Negoita, Mugur Isarescu.
PNL: Bogdan Olteanu, Klaus Johannis.

Daca pierde Basescu in 2009:
PSD: Mircea Geoana.
PD-L: Traian Basescu.
PNL: Bogdan Olteanu, Klaus Johannis.

Motiunea ca o povara

La aceasta ora, succesul motiunii de cenzura este o mare necunoscuta. Mai mult, suntem in zona cautarii alibi-urilor.

In week-end, PSD a incercat sa-si puna in practica strategia de back-up daca motiunea nu trece: tradarea maghiarilor. Geoana si Hrebenciuc au vorbit deschis despre acest lucru pentru a deturna atentia de la ceea ce s-ar putea specula in legatura cu PSD. La social-democrati, avantul lui Crin (vot la vedere, cine nu se conformeaza pleaca) n-ar functiona niciodata. S-a vazut la celebra motiune din 2007.

Maghiarii continua vesnicul balet. Au semnat motiunea surprinzator, optand pentru un guvern cu „aripile taiate”. A parut ca negocierile cu PD-L au esuat sau cel putin nu puteau functiona in logica Guvernului Boc 2. Aseara insa, jocul s-a reanimat la negocierile maghiaro-portocalii. UDMR e iar pragmatic. Parca il aud pe Verestoy: „daca votam, noua ce ne iese? Ne mai gandim.” Spre deosebire de restul partidelor, verzii nu au nimic de pierdut si totul de castigat. Intrebarea e daca puterea vine mai devreme sau mai tarziu in Harghita, Covasna sau la Bucuresti.

Liberalii merg pana la capat, mai mult in virtutea consecventei si a inertiei. Votarea motiunii duce mingea in terenul lui Basescu si in logica procentelor din Parlament, unde PNL e doar al treilea. Deviza galben-albastrilor: „daca nu pica, ceilalti sunt de vina. Noi ne-am facut datoria!”. Johannis pare o figura de stil, mai mult o solutie discursiva decat una reala.

PD-L manevreaza in subteran. La sedinta de Guvern o sa fie puhoi de ordonante. Panica pare sa domneasca printre portocalii care isi anunta pe surse mai intai demisia (pentru a infirma apoi ferm), negociaza cu UDMR la ceas de seara si vaneaza parlamentari la bucata. Chiar daca par increzatori, dupa cum arata Flutur, Boc&Co. sunt mai preocupati sa isi asigure o plecare cu sarsanalele pline, pe ultima suta de metrii.

La cum arata miscarile din ultimele zile din politica romaneasca, motiunea pare o mare bataie de cap abatuta asupra partidelor. Cuvantul de ordine e prudenta, asigurarea spatelui, vorba care lasa loc de manevre. Nimeni nu vrea sa-si faca portavoce din motiunea de cenzura ce are sanse de a fi prima adoptata in 20 de ani de democratie autohtona.

Prea multe intrebari despre un singur candidat. Oprescu

Dupa indelunga gestatie a ideii candidaturii, in aceasta saptamana ne-am fi asteptat ca Sorin Oprescu sa aiba toate raspunsurile pregatite, cu care sa ne mitralieze in stilul unui Boc dotat cu tot ce ii trebuie. N-a fost insa cazul. Candidatura doctorului e plina de intrebari si dileme strategice.

Luni lansare la Bucuresti, joi seara in direct la Sinteza Zilei (un succes, dupa audienta), sambata la Arad si Timisoara. Suficiente prilejuri pentru ca „doctorul social” sa ne lumineze.

Luni am fost partasii unui discurs de un populism care l-ar face invidios si pe Basescu. Un discurs picatura cu picatura parca luat din peroratiile peripateticului marinar. Cu diferenta specifica majora: atacul la Iliescu si Geoana („Ieri s-au pupat în bot iar astăzi se înjură. Azi spun despre ei că sunt destepţi, ieri spuneau că sunt prostănaci.”). Semnalul a parut clar: la lupta ca independent, dar ca independent de stanga, care e alaturi de oameni si ii condamna pe deviationisti, un termen luat parca din jurnalul tineretilor lui Cozmanca.

Interventia lui Iliescu, care dadea glas evidentului (macar discursiv), a avut rezonanta pentru independent. Zvonul „iepurele lui Basescu” parea veridic: un atac impotriva sistemului fara a denunta capul sistemului. La Gadea, Oprescu a inceput sa vorbeasca, enigmatic insa, de dosarele dinastiei Basescu-Videanu la Capitala. Macar ca referire, si Basescu devenise parte a problemei.

Sambata continuarea: atac total cu subiect si predicat impotriva lui Basescu. Curios, atacul a fost rapid parat de Blaga, invinsul de la Bucuresti. Ca o paranteza, imediat Boc i-a raspuns lui Geoana, ceea ce demonstreaza macar pozitionarea si diferenta de grad pe care o fac cei de la PD-L. Pe ce considerente oare?

Atacul a dat impresia unui Oprescu membru al coalitiei anti-Basescu. Parea o pozitionare surprinzatoare si oarecum perdanta, cu practic acelasi discurs anulandu-se de pe pozitii antagonice. La doar cateva ore, a venit un element suplimentar: doctorul vorbeste despre „clica lui Geoana”, care „oricum nu reprezintă nici electoratul PSD, nici electoratul de stânga”. O revenire normala la castravete am zice, dar minora fata de reactia impotriva lui Basescu.

Pe scurt, Oprescu ii ataca saptamana aceasta mai intai pe Geoana si Iliescu, ajunge fulminant la Basescu, se intoarce la candidatul PSD, pentru a vorbi in trecere si despre prietenul Crin. Joi vorbeste despre guvern de uniune nationala, sambata vrea guvern de tehnocrati, unii poate de prin partide. Vorbeste despre un program scurt care sa aduca liniste in tara, dar singurul lucru prin care se remarca e tonul ridicat al discursului. Ca sa fiu rautacios, daca la Bucuresti am auzit de autostada suspendata, ma tem ca in aceasta campanie nu vom auzi nici un astfel de proiect din gura doctorului (e adevarat, nu stiu cat iar folosi lui Oprescu o asemenea abordare).

Cat mai rapid, Oprescu trebuie sa ia cateva decizii majore, pe care sa le urmeze si pe care ne-am fi asteptat sa le ia pana acum: pozitia fata de Basescu si Geoana, alaturi de o tema majora de campanie, mai aplicata decat tema independentului (care e doar un mijloc).

Intrebarile in cel priveste, dupa aceasta saptamana, sunt tot mai multe. Dupa „da”-ul candidaturii, doctorul trebuie sa lamureasca „cum”.

L-a derutat pe Oprescu pozitia lui Iliescu si incearca o repozitionare sau merge pana la capat cu atacul la Geoana? Cu ce poate veni Oprescu intr-un peisaj saturat de Parlament unicameral, pensii nesimtite, criza economica? In ce fel se va raporta Oprescu la o posibila adoptare a motiunii de cenzura si la formarea noii majoritati parlamentare PSD-PNL? Va mai conta atunci mediatic (vectorul sau electoral esential)? Il ajuta cu ceva sa aiba si el o parere in legatura cu temele lansate si dominate de altii?