Imaginea a patru « corifei » cu mainile ridicate, ca si cum s-ar fi predat, e substanta marii reuniuni de ieri din PSD. Dorind sa schimbe « pe ici, pe colo, prin partile esentiale » un partid, vorba lui Mitrea, «imburghezit », socialistul european Mircea Geoana, dupa ce cu luciditate afirmase diversitatea si deseori incompatibilitatea unor opinii in randul social-democratilor, a cazut iarasi in sindromul « drumul facut pe jumatate », inca un eveniment pentru care, ca mit politic, ar trebui sa-i fie atribuita denumirea « Neterminatul » sau « Neterminatorul ».
Imaginea de unitate, de iubire cu sughituri intre liderii social-democrati, urmarita cu obstinatie de conducerea PSD in raport cu mass-media devine de astazi neimportanta. Strangerile de mana de ieri sunt de fapt trimiterea catre o alta poveste : cea a legarii cu catuse a Partidului Social Democrat de electoratul sau nastaso-iliescian, intr-un Marasesti al politicii locale cladit pe un ferm « daca murim, murim impreuna ».
Miza singurului partid de stanga important din Romania nu e de a distinge intre partea imaculata, reformata si cea patata, cu viza de flotant la DNA. O asemenea miza e una indusa extern, din « laboratoarele » presedintelui Basescu. Indepartandu-ne putin de la subiect, tocmai aproprierea in ultimii 3 ani de catre social-democrati a indicelui basescian a fost ieri sanctionata la un Congres care, de altfel, la final incepuse sa semene cu o serbare de clasa intai marca PC in care toata lumea ia premiu. Situarea in orizontul de « mister » al Cotrocenilului e cea care a paralizat fostul partid de guvernamant, lipsindu-l de imprevizibil in jocul politic si, deci, de independenta. Punctul capital, prin semnificatia votului de ieri, e proiectarea unei directii ferme in definirea (de fapt, redefinirea prin repliere) electoratului caruia i se adreseaza PSD-ul la proximele alegeri, locale si parlamentare.
Mesajul de ieri, bine sintetizat de un discurs extrem de « stanga » al lui Iliescu si considerat cel mai potrivit de masa partidului, e rezultatul unui calcul cinic, realist, al adoptarii variantei de avarie; e o solutie de criza, aceeasi adoptata si in cazul europarlamentarelor, schimbarea provenind din diversificarea si cresterea potentialului electoral al purtatorilor de mesaj. Social-democratii s-au resemnat (interesanta schimbarea de optica a lui Nastase care, in discursul de dupa comunicarea rezultatelor votului de ieri, vorbea despre castigarea alegerilor sau de obtinerea unui scor cat mai bun) in tentativa de reduce pierderile ultimilor 3 ani. Dovada este intoarcerea catre acel electorat atat de drag lui Ion Iliescu si disparitia ideilor savante de repozitionare, in principiu in raport cu PD-L, a partidului pentru castigarea si a altor bazine electorale. Fata de aceasta varianta, vizionara si absolut necesara cat mai curand (glumind, e o chestiune similara schimbarii generatiilor la echipa nationala de fotbal), Mircea Geoana se afla in pozitia dubla de tata si calau, prin inabilitatea de a reusi sa provoace o dezbatere interna transparenta asupra temei ; aceasta este, de altfel, si marea lui nereusita pe plan strategic in conducerea partidului.
Revenind, in cuvintele lui Miron Mitrea, lucrurile stau astfel : „ne-am cam imburghezit. Avem o pozitie mai buna, nu ne mai este foame de politica. Haideti sa nu mai spunem că suntem favoritii numarul 1. Flamanziti un pic pentru alegerile care vin, pentru flamanzii pe care ii reprezentam si vom sti sa castigam alegerile.“ (sursa Evenimentul Zilei).
In acest context, ramane greu de stabilit cum se poate adresa PSD-ul unui alt tip de electorat : in suspensie raman cei scarbiti si plictisiti de atata cearta intre Basescu si Tariceanu, de atata lipsa de curaj in PSD. Social-democratii vor considera probabil miza prea mica si acest segment va fi incorporat la pierderi ale procesului democratic electoral.
Concluzionand, victoria de ieri nu e victoria lui Nastase ; mai mult sau mai putin vizibil, el vine in spate cu toata garda veche: Mitrea, Cozmanca, Hrebenciuc. E asadar « victoria » unui « back to the roots » zambit pana la urechi; o victorie conjuncturala, care pare fara orizont pe termen lung pentru social democrati si pe care Nastase e putin probabil ca o va putea transforma in altceva decat intr-o normala epurare cu iz conservator. Oricum, pentru noi, cei invatati cu politica de tip entertainment, va fi interesant si palpitant. Ramane de vazut cine aduce floricelele.
Imaginea de unitate, de iubire cu sughituri intre liderii social-democrati, urmarita cu obstinatie de conducerea PSD in raport cu mass-media devine de astazi neimportanta. Strangerile de mana de ieri sunt de fapt trimiterea catre o alta poveste : cea a legarii cu catuse a Partidului Social Democrat de electoratul sau nastaso-iliescian, intr-un Marasesti al politicii locale cladit pe un ferm « daca murim, murim impreuna ».
Miza singurului partid de stanga important din Romania nu e de a distinge intre partea imaculata, reformata si cea patata, cu viza de flotant la DNA. O asemenea miza e una indusa extern, din « laboratoarele » presedintelui Basescu. Indepartandu-ne putin de la subiect, tocmai aproprierea in ultimii 3 ani de catre social-democrati a indicelui basescian a fost ieri sanctionata la un Congres care, de altfel, la final incepuse sa semene cu o serbare de clasa intai marca PC in care toata lumea ia premiu. Situarea in orizontul de « mister » al Cotrocenilului e cea care a paralizat fostul partid de guvernamant, lipsindu-l de imprevizibil in jocul politic si, deci, de independenta. Punctul capital, prin semnificatia votului de ieri, e proiectarea unei directii ferme in definirea (de fapt, redefinirea prin repliere) electoratului caruia i se adreseaza PSD-ul la proximele alegeri, locale si parlamentare.
Mesajul de ieri, bine sintetizat de un discurs extrem de « stanga » al lui Iliescu si considerat cel mai potrivit de masa partidului, e rezultatul unui calcul cinic, realist, al adoptarii variantei de avarie; e o solutie de criza, aceeasi adoptata si in cazul europarlamentarelor, schimbarea provenind din diversificarea si cresterea potentialului electoral al purtatorilor de mesaj. Social-democratii s-au resemnat (interesanta schimbarea de optica a lui Nastase care, in discursul de dupa comunicarea rezultatelor votului de ieri, vorbea despre castigarea alegerilor sau de obtinerea unui scor cat mai bun) in tentativa de reduce pierderile ultimilor 3 ani. Dovada este intoarcerea catre acel electorat atat de drag lui Ion Iliescu si disparitia ideilor savante de repozitionare, in principiu in raport cu PD-L, a partidului pentru castigarea si a altor bazine electorale. Fata de aceasta varianta, vizionara si absolut necesara cat mai curand (glumind, e o chestiune similara schimbarii generatiilor la echipa nationala de fotbal), Mircea Geoana se afla in pozitia dubla de tata si calau, prin inabilitatea de a reusi sa provoace o dezbatere interna transparenta asupra temei ; aceasta este, de altfel, si marea lui nereusita pe plan strategic in conducerea partidului.
Revenind, in cuvintele lui Miron Mitrea, lucrurile stau astfel : „ne-am cam imburghezit. Avem o pozitie mai buna, nu ne mai este foame de politica. Haideti sa nu mai spunem că suntem favoritii numarul 1. Flamanziti un pic pentru alegerile care vin, pentru flamanzii pe care ii reprezentam si vom sti sa castigam alegerile.“ (sursa Evenimentul Zilei).
In acest context, ramane greu de stabilit cum se poate adresa PSD-ul unui alt tip de electorat : in suspensie raman cei scarbiti si plictisiti de atata cearta intre Basescu si Tariceanu, de atata lipsa de curaj in PSD. Social-democratii vor considera probabil miza prea mica si acest segment va fi incorporat la pierderi ale procesului democratic electoral.
Concluzionand, victoria de ieri nu e victoria lui Nastase ; mai mult sau mai putin vizibil, el vine in spate cu toata garda veche: Mitrea, Cozmanca, Hrebenciuc. E asadar « victoria » unui « back to the roots » zambit pana la urechi; o victorie conjuncturala, care pare fara orizont pe termen lung pentru social democrati si pe care Nastase e putin probabil ca o va putea transforma in altceva decat intr-o normala epurare cu iz conservator. Oricum, pentru noi, cei invatati cu politica de tip entertainment, va fi interesant si palpitant. Ramane de vazut cine aduce floricelele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu