Inteleg frustarea si vehementa celor care ataca in aceste zile decizia Curtii Constitutionale. Le e atata teama de un trecut negru de care tot incearca sa scape in ultimii 19 ani, ca vad peste tot abateri din drum si incercari de a fi reinviate, prin vechii comunisti, "valorile" acelor timpuri.
Ceea ce nu pot insa sa inteleg e lipsa ratiunii si efectul de turma. In protestul celor 23 de ONG-uri, supra-oficializat astazi prin penibilul unor evenimente care justifica din punct de vedere al inteligentei si al organizarii de ce au invins securistii in Romania, am gasit doar urmele rafuielii de alta data, preferinta pentru radical si lipsa oricarei idei constructive.
Nu e nimic mai trist decat ignoranta ridicata la rang de valoare a societatii civile. Daca, in baza unei teorii structuraliste despre stat, acesta si societatea sunt dependente din punct de vedere ontologic, iata inca un motiv pentru care Romania, in dezbaterea publica, e asociata confuziei, opririi la jumatatea drumului si lipsei alternativei.
Fara a fi jurist sau nu, orice cetatean demn de a fi luat in considerare intr-o astfel de discutie stie despre suprematia Constitutiei in ordinea juridica autohtona. Orice act normativ adoptat in aceasta tara trebuie sa fie conform acesteia, garantul respectarii Constitutiei fiind Curtea Constitutionala. Cum sistemul juridic opereaza cu norme si principii corespunzatoare, starea de spirit, privita ca resortul unei plimbari duminica in parc, n-are nicio relevanta in dialogurile constitutionale.
Astfel, nu pot sa nu leg ceea ce s-a intamplat azi in Piata Revolutiei (care-si trivializeaza denumirea, gazduind "revolutii ale neuronilor ce mor") cu o dubla masura adoptata de societatea civila, mult mai preocupata de imagine publica decat de profunzime analitica. Atunci cand textul legal poate fi folosit pentru a sustine argumentele civililor, el, pe buna dreptate, e adus pe tapet si expus insotit de toata retorica necesara impunerii demersului. Insa, atunci cand argumentele legale nu le sunt favorabile, civilii trec granita juridicului, il judeca din exterior si folosesc justificari bazate pe stari de spirit. E ciudat cum niciun specialist civil nu si-a indreptat atentia catre interpretarea, punct cu punct, a deciziei Curtii; pana si Monica Macovei, stindardul, a preferat sa foloseasca generalitati. Hotararea, luata in unanimitate, e solida din punct de vedere juridic si trebuie tratata, conform caracterului sau, ca obligatorie.
CNSAS-ul nu a fost desfiintat de Decizia Curtii Constitutionale; aceasta doar a atras atentia asupra gravelor probleme pe care textul legii (oare de cine a fost votata legea? - vezi cine ar trebui tras la raspundere) le ridica din punct de vedere constitutional. Inainte de a privi situatia cu atata patetism, un lucru normal, dupa publicarea deciziei CC, ar fi fost analiza situatiei si propunerea de solutii: exista mari hibe ale legii si ele trebuie indreptate, societatea civila trebuind sa-si ocupe singura locul la masa negocierilor, prin variantele de solutionare avansate, si sa nu astepte sa fie invitata, victimizandu-se. Ce e trist insa e ca tot circul creat in jurul evenimentului ar putea crea premisele disparitiei CNSAS, prin reorganizare. Asa cum arata Cristian Tudor Popescu in "Gandul" (alaturi de alte argumente solide, legale, impotriva isteriei create), miza ar fi trebuit sa fie distingerea intre Colegiul CNSAS si echipa de cercetatori, prilej pentru a epura politicul dintr-o chestiune de onoarea a societatii romanesti ce nu are loc pentru astfel de limitari. Dar daca se cauta tot timpul lamentari si tragisme, posibilitatile iesirii din impas, resort al rationalitatii si bunului simt, nu au cum sa apara.
Asadar, e trist cum se pierde energie pentru nimic cand ea ar trebui canalizata in alta directie, mult mai constructiva. E trist cand oamenii se erijeaza in specialiasti cand nu sunt sau cand oamenii se fac ca nu inteleg un lucru pentru ca nu le convine, apeland la artificii retorice si populiste. In tot acest timp, clasa politica speculeaza la maximum situatia, in lipsa unei pozitii pertinente a societatii civile care, dupa ce ca e putina, isi si iroseste timpul certandu-se cu himerele iliesciene ale trecutului. Firesc, acestea nu mor pentru ca nu sunt lasate sa moara.
Ceea ce nu pot insa sa inteleg e lipsa ratiunii si efectul de turma. In protestul celor 23 de ONG-uri, supra-oficializat astazi prin penibilul unor evenimente care justifica din punct de vedere al inteligentei si al organizarii de ce au invins securistii in Romania, am gasit doar urmele rafuielii de alta data, preferinta pentru radical si lipsa oricarei idei constructive.
Nu e nimic mai trist decat ignoranta ridicata la rang de valoare a societatii civile. Daca, in baza unei teorii structuraliste despre stat, acesta si societatea sunt dependente din punct de vedere ontologic, iata inca un motiv pentru care Romania, in dezbaterea publica, e asociata confuziei, opririi la jumatatea drumului si lipsei alternativei.
Fara a fi jurist sau nu, orice cetatean demn de a fi luat in considerare intr-o astfel de discutie stie despre suprematia Constitutiei in ordinea juridica autohtona. Orice act normativ adoptat in aceasta tara trebuie sa fie conform acesteia, garantul respectarii Constitutiei fiind Curtea Constitutionala. Cum sistemul juridic opereaza cu norme si principii corespunzatoare, starea de spirit, privita ca resortul unei plimbari duminica in parc, n-are nicio relevanta in dialogurile constitutionale.
Astfel, nu pot sa nu leg ceea ce s-a intamplat azi in Piata Revolutiei (care-si trivializeaza denumirea, gazduind "revolutii ale neuronilor ce mor") cu o dubla masura adoptata de societatea civila, mult mai preocupata de imagine publica decat de profunzime analitica. Atunci cand textul legal poate fi folosit pentru a sustine argumentele civililor, el, pe buna dreptate, e adus pe tapet si expus insotit de toata retorica necesara impunerii demersului. Insa, atunci cand argumentele legale nu le sunt favorabile, civilii trec granita juridicului, il judeca din exterior si folosesc justificari bazate pe stari de spirit. E ciudat cum niciun specialist civil nu si-a indreptat atentia catre interpretarea, punct cu punct, a deciziei Curtii; pana si Monica Macovei, stindardul, a preferat sa foloseasca generalitati. Hotararea, luata in unanimitate, e solida din punct de vedere juridic si trebuie tratata, conform caracterului sau, ca obligatorie.
CNSAS-ul nu a fost desfiintat de Decizia Curtii Constitutionale; aceasta doar a atras atentia asupra gravelor probleme pe care textul legii (oare de cine a fost votata legea? - vezi cine ar trebui tras la raspundere) le ridica din punct de vedere constitutional. Inainte de a privi situatia cu atata patetism, un lucru normal, dupa publicarea deciziei CC, ar fi fost analiza situatiei si propunerea de solutii: exista mari hibe ale legii si ele trebuie indreptate, societatea civila trebuind sa-si ocupe singura locul la masa negocierilor, prin variantele de solutionare avansate, si sa nu astepte sa fie invitata, victimizandu-se. Ce e trist insa e ca tot circul creat in jurul evenimentului ar putea crea premisele disparitiei CNSAS, prin reorganizare. Asa cum arata Cristian Tudor Popescu in "Gandul" (alaturi de alte argumente solide, legale, impotriva isteriei create), miza ar fi trebuit sa fie distingerea intre Colegiul CNSAS si echipa de cercetatori, prilej pentru a epura politicul dintr-o chestiune de onoarea a societatii romanesti ce nu are loc pentru astfel de limitari. Dar daca se cauta tot timpul lamentari si tragisme, posibilitatile iesirii din impas, resort al rationalitatii si bunului simt, nu au cum sa apara.
Asadar, e trist cum se pierde energie pentru nimic cand ea ar trebui canalizata in alta directie, mult mai constructiva. E trist cand oamenii se erijeaza in specialiasti cand nu sunt sau cand oamenii se fac ca nu inteleg un lucru pentru ca nu le convine, apeland la artificii retorice si populiste. In tot acest timp, clasa politica speculeaza la maximum situatia, in lipsa unei pozitii pertinente a societatii civile care, dupa ce ca e putina, isi si iroseste timpul certandu-se cu himerele iliesciene ale trecutului. Firesc, acestea nu mor pentru ca nu sunt lasate sa moara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu