Modul cum se explica, in diverse teorii, comportamentul indivizilor tine de instinctul sexual manifestat in sfera privata. In sfera publica, actul sexual e daramat ca atare, lipsesc mecanica si alte ramuri ale fizicii; nu dispare totusi instinctul subjugarii, al placerii obtinute rapid si dureros pentru celalalt sau ceilalti. Perpetuu ca si viata publica, sexul public e instinctul primar in conducerea treburilor cetatii.
In politica, nu se face dragoste. Putin sex, desfasurat sumar, pentru orgoliul propriu – sentimentul e cel al mersului la curve. Peisajul e oricum plin de « homosexuali ».
Politica e un spatiu al orgoliilor nemasurate si al personalitilor ce se vor a fi pe masura acestora. Atributul dominant e taria si supunerea, traditional asociate cu primatul virilului. Simbolul falic e un dat ontologic, imbratisat si profund interiorizat de cei ce in viata de zi cu zi isi pot spune « femei » sau « barbati » si receptat de multe ori fara adaosuri (de multe ori apare discutia cu privire la faptul de a avea sau nu « coaie »). « Zoe, fii barbata ! » e conditia sine qua non a femininului, impotent in a-si transforma feminitatea in bun petruit ca importanta primara in procesul de negociere. Politica devine, asadar, un teritoriu nu al androginismului, ci unul al unei curioase homosexualitati, care nu deranjeaza in spiritul unui « crede si nu cerceta ».
In incercarea sexuala, vaginul depinde fundamental de cel care-l aduce in fata tuturor, de barbatul care reuseste sa atraga atentia celorlati prin acceptarea unei noi determinatii. Primind caracter de rebut de fiinta politica, respectiva femeie se joaca intr-un spatiu de care e legata fara scapare, devenind un prelunitor de cativa centimetrii al penisului celui care a introdus-o in ecuatie. Atat si nimic mai mult, oricum la nivel secund.
Lipsind femeile cu adevarat in politica, sexul nu are cum sa produca placere. Mai mult, plamaditi din acelasi aluat ca si tine, ceillati, egali intre egali, nu pot fi activatori de placere avand in vedere ca ei reprezinta o alteritate difuza si diforma, capatandu-si existenta doar din prisma disocierii si nefiind demni decat atribute cantitative. Exista asadar doar nevoia, fara substratul trupului, dar propovaduita de minte, de a defula, imbarbatand. Orgoliul creste si exhiba virilitate, cu tine deasupra. Practic, e o masturbare cu public, satisfactia venind din oripilarea din ochii celorlalti, nevoiti sa se supuna si sa priveasca. Numarul si oripilarea sunt un criteriu al succesului, pe durate scurte de timp, prin concentrare. Asa e sexul public : dureros pentru ceilalti si magnific pentru orgoliul propriu.
De natura primara, sexul public e scurt si intens, datator de remuscari pana cand acestea se vor uni in prefigurarea actului urmator de acelasi grad – imaginea e a mersului la curve. Reducerea timpului de desfasurare e o consecinta pragmatica a procesului : el e reluat constant pe parcursul unei zile, caci se traieste in bordel, si se incearca evitarea silei, care ar impiedica defularea si nesatisfacerea orgoliului.
Ca scop ultim, nu, nu e « totul pentru patrie » ; e totul pentru un sine « reflectat » in turbarea de manie a asistentei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu