Nu mi-au placut niciodata prea tare SF-urile. Pentru mine, imaginatia e legata de trecut si de prezent, iar ceea ce face acest gen, proiectand un viitor care mi se pare strain, nu e in masura sa ma entuziasmeze...
Dar mi-a placut Star Trek: The Next Generation... Mult... Copilaria mea ar fi fost mai saraca fara Enterprise si fara klingonieni sau romulani. Astfel, erau personaje care ma fascinau (cel mai tare - Riker), dar nimic nu era mai intrigant pentru mine decat o scena anume. In fiecare episod, asteptam cu sufletul la gura teleportarea. Aveam emotii de fiecare data cand vedeam imaginea unor particule ca se dezintegrau in proces, lasand impresia unor altfel de raze de soare. Parca vedeam fantome.
O senzatie similara am avut joi seara, la emisiunea cu si despre PSD de pe Realitatea TV. Erau alte fantome cele pe care le vedeam, mult mai bine conturate - social-democrati de renume, asociati unei impresii de "pierdere de/pe drum". Daca in cateva secunde eroii mei fantastici reveneau la forma initiala, echipa ad-hoc a lui Geoana n-a reusit in doua ore sa ia infatisarea unor oameni politici. Numai sovaiala si bad-timig in interventii, lipsa de substanta, asa ca la final mi-am dat seama ca in filmul lui Geoana nu era nevoie numai de teleportare, ci si de reconfigurare: poate asa din cei cinci pesedisti iesea, cu chiu, cu vai, un politician.
Daca ar fi sa-mi placa SF-urile, as spune ca am vazut joi seara un film foarte prost.
Dar mi-a placut Star Trek: The Next Generation... Mult... Copilaria mea ar fi fost mai saraca fara Enterprise si fara klingonieni sau romulani. Astfel, erau personaje care ma fascinau (cel mai tare - Riker), dar nimic nu era mai intrigant pentru mine decat o scena anume. In fiecare episod, asteptam cu sufletul la gura teleportarea. Aveam emotii de fiecare data cand vedeam imaginea unor particule ca se dezintegrau in proces, lasand impresia unor altfel de raze de soare. Parca vedeam fantome.
O senzatie similara am avut joi seara, la emisiunea cu si despre PSD de pe Realitatea TV. Erau alte fantome cele pe care le vedeam, mult mai bine conturate - social-democrati de renume, asociati unei impresii de "pierdere de/pe drum". Daca in cateva secunde eroii mei fantastici reveneau la forma initiala, echipa ad-hoc a lui Geoana n-a reusit in doua ore sa ia infatisarea unor oameni politici. Numai sovaiala si bad-timig in interventii, lipsa de substanta, asa ca la final mi-am dat seama ca in filmul lui Geoana nu era nevoie numai de teleportare, ci si de reconfigurare: poate asa din cei cinci pesedisti iesea, cu chiu, cu vai, un politician.
Daca ar fi sa-mi placa SF-urile, as spune ca am vazut joi seara un film foarte prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu