Progresele in materie legislativa in Romania se fac lent si cu mari presiuni. Politicienii cu greu vor sa renunte la metehnele legilor cu dedicatie. In acest context, inca e nevoie de personaje ca Basescu.
In materie de control al constitutionalitatii, toata opozitia acerba a lui Zeus pare ca da roade: sunt atatea legi care au fost reexaminate de Parlament, dupa deciziile Curtii Constitutionale, sesizate de catre Presedinte sau de catre partidul prezidential, la sugestiile acestuia.
Un studiu de caz:
Cazul concret al legii vanzarii caselor Regiei Administratiei Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), declarate in aspectele esentiale neconstitutionala de catre CC saptamana trecuta, ma face sa-mi dau seama, atat intr-un sens negativ, cat si pozitiv, ca, daca politicienii vor, pot.
Miza legii tinea de vanzarea catre demnitarii care ocupau aceste case (unii ilegal, cum a scris de nenumarate ori presa) a imobilelor prin negociere directa, in dauna licitatiei publice. Milioane bune de euro (caci e vorba de spatii ultracentrale din Bucuresti) ar fi iesit din bugetul de stat, imbogatind niste oameni premiati pentru faptul de a ocupa/a fi ocupat o functie publica si de a avea tupeu. Imobilele, cladite din bani publici, ar fi avut soarta altor bunuri publice care au fost valorificate la preturi de nimic in anii '90, contrar interesului public. Ca o exceptie, dovada ca societatea romaneasca se mai trezeste din cand in cand din coma, societatea civila si Presedintele, ajutati de Curtea Constitutionala, au impus cea mai buna solutie in aceasta chestiune, lasandu-l probabil pe Mircea Geoana in situatia de a-si muta familia in Kiseleff 47.
Traseul legii a fost unul destul de complicat: dupa dezbaterea publica initiata de societatea civila, proiectul Secretariatului General al Guvernului (SGG), la presiunea opiniei publice, a vorbit despre licitatie publica si nu despre negociere directa - O.G. nr. 28/2007. Un succes real, dar vremelnic, pentru ca in Parlamentul, la Camera Deputatilor (Comisia pentru Politica Economica), miza legii a fost sesizata de "prea-imaculatii alesi", care au vrut sa arate ce maestrii sunt in utilizarea artificiilor de tehnica legislativa: desi la inceputul legii se vorbea despre vanzare prin "licitatie publica si negociere directa", de fapt, licitatia publica era utilizata doar la vanzarea imobilelor care nu aveau chirias la momentul vanzarii (foarte putine). Legea, cu micile modificari, "pe ici, pe colo, prin partile esentiale", a trecut ca prin branza de Senat si si-a urmat traseul firesc, catre promulgare. Basescu, intuind inca o pomana pe care alesii si-o fac, a trimis-o la reexaminare, motiv pentru care merita toate laudele. Cu ideea fixa bine asimilata, Parlamentul a votat legea in vechea forma, netinand cont de observatiile Presedintelui. In final, fericit ca intr-o telenovela, la sesizarea PD, Curtea Constitutionala a declarat legea neconstitutionala, stipuland necesitatea utilizarii licitatiei publice, ca procedeu nediscriminatoriu de vanzare.
Decizia CCR,via Cotidianul: "Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art.18 - cuprinse la art.I pct.6 din legea criticata, precum si cele din art.13 referitoare la „vinzarea prin negociere directa” - cuprinse la art.I pct.3 din lege (care nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare) – sunt contrare dispozitiilor art.16 alin.(1) din Constitutie, intrucit instituie un regim privilegiat, nejustificat obiectiv si rezonabil, pentru cumpararea locuintelor din fondul de protocol de catre detinatorii acestora”. Magistratii arata ca legea “contravine, sub aspectul formarii si incasarii unui pret pentru imobilele vindute, si dispozitiilor art.135 alin.(2) din Legea fundamentala, referitoare la obligatia statului de a asigura protectia concurentei loiale, de valorificare a tuturor factorilor de productie si de protejare a intereselor nationale in activitatea economica si financiara”.
Desi intuiesc raspunsul, stau si ma intreb de ce e asa de greu ca lucrurile sa se desfasoare normal in activitatea legislativa autohtona? Cand argumentele sunt atat de clare si limpezi, de ce se ambitioneaza unii cu tot dinandinsul sa puna o tara intreaga intre paranteze si sa priveasca doar in ograda maruntului grup in care se afla?
Contrafactual, ca exercitiu de imaginatie: oare in ce situatie am fi fost astazi daca legea CNSAS ar fi fost adoptata cu Basescu Presedinte?
In materie de control al constitutionalitatii, toata opozitia acerba a lui Zeus pare ca da roade: sunt atatea legi care au fost reexaminate de Parlament, dupa deciziile Curtii Constitutionale, sesizate de catre Presedinte sau de catre partidul prezidential, la sugestiile acestuia.
Un studiu de caz:
Cazul concret al legii vanzarii caselor Regiei Administratiei Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), declarate in aspectele esentiale neconstitutionala de catre CC saptamana trecuta, ma face sa-mi dau seama, atat intr-un sens negativ, cat si pozitiv, ca, daca politicienii vor, pot.
Miza legii tinea de vanzarea catre demnitarii care ocupau aceste case (unii ilegal, cum a scris de nenumarate ori presa) a imobilelor prin negociere directa, in dauna licitatiei publice. Milioane bune de euro (caci e vorba de spatii ultracentrale din Bucuresti) ar fi iesit din bugetul de stat, imbogatind niste oameni premiati pentru faptul de a ocupa/a fi ocupat o functie publica si de a avea tupeu. Imobilele, cladite din bani publici, ar fi avut soarta altor bunuri publice care au fost valorificate la preturi de nimic in anii '90, contrar interesului public. Ca o exceptie, dovada ca societatea romaneasca se mai trezeste din cand in cand din coma, societatea civila si Presedintele, ajutati de Curtea Constitutionala, au impus cea mai buna solutie in aceasta chestiune, lasandu-l probabil pe Mircea Geoana in situatia de a-si muta familia in Kiseleff 47.
Traseul legii a fost unul destul de complicat: dupa dezbaterea publica initiata de societatea civila, proiectul Secretariatului General al Guvernului (SGG), la presiunea opiniei publice, a vorbit despre licitatie publica si nu despre negociere directa - O.G. nr. 28/2007. Un succes real, dar vremelnic, pentru ca in Parlamentul, la Camera Deputatilor (Comisia pentru Politica Economica), miza legii a fost sesizata de "prea-imaculatii alesi", care au vrut sa arate ce maestrii sunt in utilizarea artificiilor de tehnica legislativa: desi la inceputul legii se vorbea despre vanzare prin "licitatie publica si negociere directa", de fapt, licitatia publica era utilizata doar la vanzarea imobilelor care nu aveau chirias la momentul vanzarii (foarte putine). Legea, cu micile modificari, "pe ici, pe colo, prin partile esentiale", a trecut ca prin branza de Senat si si-a urmat traseul firesc, catre promulgare. Basescu, intuind inca o pomana pe care alesii si-o fac, a trimis-o la reexaminare, motiv pentru care merita toate laudele. Cu ideea fixa bine asimilata, Parlamentul a votat legea in vechea forma, netinand cont de observatiile Presedintelui. In final, fericit ca intr-o telenovela, la sesizarea PD, Curtea Constitutionala a declarat legea neconstitutionala, stipuland necesitatea utilizarii licitatiei publice, ca procedeu nediscriminatoriu de vanzare.
Decizia CCR,via Cotidianul: "Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art.18 - cuprinse la art.I pct.6 din legea criticata, precum si cele din art.13 referitoare la „vinzarea prin negociere directa” - cuprinse la art.I pct.3 din lege (care nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare) – sunt contrare dispozitiilor art.16 alin.(1) din Constitutie, intrucit instituie un regim privilegiat, nejustificat obiectiv si rezonabil, pentru cumpararea locuintelor din fondul de protocol de catre detinatorii acestora”. Magistratii arata ca legea “contravine, sub aspectul formarii si incasarii unui pret pentru imobilele vindute, si dispozitiilor art.135 alin.(2) din Legea fundamentala, referitoare la obligatia statului de a asigura protectia concurentei loiale, de valorificare a tuturor factorilor de productie si de protejare a intereselor nationale in activitatea economica si financiara”.
Desi intuiesc raspunsul, stau si ma intreb de ce e asa de greu ca lucrurile sa se desfasoare normal in activitatea legislativa autohtona? Cand argumentele sunt atat de clare si limpezi, de ce se ambitioneaza unii cu tot dinandinsul sa puna o tara intreaga intre paranteze si sa priveasca doar in ograda maruntului grup in care se afla?
Contrafactual, ca exercitiu de imaginatie: oare in ce situatie am fi fost astazi daca legea CNSAS ar fi fost adoptata cu Basescu Presedinte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu