sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Marinarul, ancora si pozitionarea

„Basescu ia in calcul sa nu mai candideze in 2009”. E ceea ce presa a retinut din prezenta lui Traian Basescu la TVR, din 26 ianuarie.

„Basescu sprijina inghetarea pensiilor si salariilor”. E ceea ce presa a dezbatut cu asiduitate toata saptamana, pornind de la declaratia presedintelui de RRA.

Din punct de vedere al strategiei prezidentiale, succes total.

Ca un vechi marinar, Traian Basescu stie ce inseamna o ancora. De aceasta data, de comunicare.

La o prima vedere, specialistii tind sa creada ca Basescu a gresit. Privita in logica sondajelor de opinie aparute in aceasta saptamana, interventiile presedintelui contribuie la erodarea capitalului sau de incredere. Ideea generala: inca un pas catre „descalecatul” de la sfarsitul anului. Cum sa vorbesti aproape precum Constantinescu in 2000? Cum sa opresti robinetul de pomeni intr-un an electoral, decisiv pentru tine?

In fapt, Traian Basescu isi ia distanta fata de guvernarea PDL-PSD. Mai exact spus, face cu abilitate primi pasi catre candidatura si isi nuanteaza atitudinea fata de guvernare. In concret:

1. Candidatura la Presedintie. Incepand cu decembrie, Basescu e prezentat in mass-media drept candidatul PD-L pentru Cotroceni. Un PD-L care, totusi, a pierdut alegerile din 2008. Un PD-L aflat la guvernare. Un PD-L cazut in mrejele grupului razvratit Blaga-Videanu (Pogea)-Berceanu, cu care presedintele isi tot trimite sageti polizate de discursurile anti-criza. In acest ritm, Basescu are toate sansele sa suporte eventuala hemoragie electorala a partidului sau de suflet.

Asadar, Basescu trebuie sa induca opiniei publice si mass-media un alt sens al relatiei cu PD-L, avand totusi mare nevoie de sprijinul organizatoric si financiar al partidului. Electoratul democrat-liberal e mult diferit fata de 2004. Un alt aspect tine de raportarea la relatia PDL-PSD, astfel incat sa nu indeparteze electoratul portocaliu ramas si sa-i poata transfera in propria ograda pe rosii dezamagiti de lipsa unui candidat cu sanse in partid.

In concluzie, redesenarea raportului PDL-Basescu e cel mai usor de facut prin santajul emotional, fructificand avantajul decisiv al lui Basescu – increderea sa publica si pozitia de candidat aproape castigator pentru presedintie. Basescu face primul pas decisiv in pozitionarea fata de scena politica, incercand sa fie candidatul unor teme (a se citi in aceasta cheie intalnirile sale cu sindicatele si patroantele de marti si miercuri) si nu al unor partide; el nu se pozitioneaza adversativ fata de partide, dar incearca sa le reduca importanta in comunicarea sa publica. Nu cauta sa fie un candidat independent, constient de caracterul utopic al conceptului, dar vrea sa candideze in conditiile pe care el le impune. Nu candideaza pentru ca nu are cine, candideaza numai daca ceea ce el cere e acceptat de PDL. Si va cere adoptand teme deja publice sau latente, cu mare sustinerea insa in randul populatiei.

Iata sensul interventiei prezidentiale de luni – un pas catre candidatura, cu repere bine trasate.

2. Inghetarea majorarilor pensiile si salariilor. Daca acest lucru chiar s-ar fi intamplat, atunci e posibil ca Basescu chiar sa fi pierdut. Dar cum el patroneaza, mai mult sau mai putin discret, guvernarea, inducerea unei crize si rezolvarea ei era sub directul control al presedintelui.

Asa cum s-a vazut, tema a aparut fara cunostinta democrat-liberalilor din Guvern, care au fost nevoiti sa o introduca in dezbatere. Patronatele si sindicatele nu stiau nici ele nimic.

In logica pozitionarii sale, Basescu cauta sa se asigure de efectele guvernarii (cu PDL vioara intai). Atunci cand esecul guvernului in protejarea cetatenilor de consecintele crizei va aparea in sondajele de opinie, Basescu poate reaminti cu usurinta declaratia sa de acum. Iata ancora de comunicare inteligent plasata de marinar.

In esenta, punctul 2 nu e decat o aplicatie concreta a punctului 1. Basescu va face in 2009 echilibristica la guvernare, tesandu-si, cu ajutorul guvernarii PDL-PSD, plase de siguranta. Rezultatul pare simplu de anticipat: drum liber catre Cotroceni.

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Inceput de traseu. 2009

2009 nu incepe cu politica. Incepe cu ceva simplu, ca o lunga respiratie dupa minute de panica, intr-o mare pe care nu o cunosti.

Vise multe, consecventa, impacare cu ceea ce sunt, curaj. Si responsabilitate. Sunt degetele pe care le intind timid, pe ascuns, catre 2009.

Nu cred in proiecte si strategii personale, nu eman siguranta transpusa propagandistic in emisiunile TV atunci cand se vorbeste de personalitati trecute sau prezente. Pretuiesc insa seninatatea si zambetul din coltul gurii, atunci cand stii ca ai luat o hotarare buna. Sau cand ai reusit sa inveti din greseli, privind cu incredere ceea ce esti.

In politica, ar parea ciudate astfel de vorbe. Naiv ca intotdeauna, as vrea sa nu fie.

Ma revansez, mai pragmatic, zilele urmatoare.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...