marți, 23 octombrie 2012

USL. Unde e programul de guvernare?



Totul A trecut aproape o săptămână de la lansarea faraonică a candidaților USL pe de Național Arena. Altfel, a fost un răspuns bun la venirea PPE la București, mai ales ducă ce socialiștii europeni au spus „pas”, neîngrijindu-se prea tare de diplomație.

Totul Așadar, USL și-a lansat candidații. Care candidați trebuie să le spună ce alegătorilor?

Totul De aproape o săptămână tot caut să găsesc ceea ce ar trebui să fie programul de guvernare al USL pentru perioada 2012-2016. Dacă nu e poate practic să prezinte un document de câteva sute de pagini, tot e absolut necesar ca USL să prezinte principalele direcții de politici publice.

Totul Am avut, la sfârșit de august și la început de septembrie, convențiile naționale ale celor două mari partide americane, în care Romney și Obama au fost oficial nominalizați pentru președinție. Dar ambele convenții au lansat documente programatice, elemente esențiale pentru strategia politică și discursivă.

Totul Din punct de vedere comunicațional, poate nu vrei să „omori” două momente în cadrul aceluiași eveniment. Poate vrei să distingi lansarea programului politic/de guvernare de lansarea candidaților. Dar, orice logică de comunicare ai avea, nu poți lansa candidați înainte de a-i înarma cu un minim set de propuneri. Este ca și cum ai trimite apostoli să propovăduiască fără să-i luminezi în legătură cu ce ar trebui să spună.

Totul Poate îmi scapă mie. Voi vedeți rațiunea unei lansări de candidați care să nu aibă în spate un program politic/de guvernare?

Sursă foto: aici

duminică, 14 octombrie 2012

Dalmațieni mulți. Piață politică blocată. Există vreo ieșire?




Vin alegerile, vorba lui Turambar. Voi simțiți vreun fel de pasiune, de emoție, de suspans, pentru ceea ce va fi pe 9 decembrie?

Cum remarca și Rogozanu pe VoxPublica, alegerile sunt acum, când se stabilesc candidații. Useliștii caută colegiile cu cei mai mulți primari și voturi la locale, pe când cei de la ACD fug disperați după cele în care pot lua cele mai multe voturi, ca să iasă parlamentari la redistribuire, în dauna colegilor.

Miza națională lipsește și ea. USL pare a se fi stabilizat în jurul cifrei de 55%. Poate coborî, dar greu de crezut că va lua sub 50% din mandate, cu toți circarii pe care i-a pus să împingă la poarta Parlamentului.

Participarea, din motive de dezinteres și scârbă, dar și de condiții de vot (votezi doar în colegiul în care ai domiciliul), nu va fi nici ea grozavă.

Întrebarea este, dincolo de execuțiile stângace ale candidaților, ce găsim să anime această campanie electorală.

N-a fost diferit nici la locale. Apatie și acolo. Dar măcar ne-am distrat cu Nicușor Dan. Avem vreun Nicușor Dan la parlamentare? Nu-mi spuneți de sinucigașul Sobaru, că nu cred că e nimeni confortabil să trimită kamikaze prin Parlament.

Societatea civilă de la noi, câtă și cum o fi ea, pare încremenită. Mai semnează din când în când câte-o petiție, mai face un apel și, cel mai probabi, se va limita la a inventaria pătații de pe listele de candidaturi ale partidelor. Dacă se vor limita la atât, vor putea spune finanțatorilor că și-au făcut treaba și de această dată, chit că rezultatele lipsesc.

Dilema mea este de ce nu-și asumă societatea civilă candidați în colegiile cu personajele cele mai dubioase propuse drept candidați de partide. De ce nu pun acolo câțiva oameni pentru care să vorbească reputația și care să îndrepte reflectorul către mizeria care se pregătește să intre sau să reintre în Parlament? Măcar în două colegii, unul USL și unul ARD. E atât de greu să găsești acești oameni?

Cum ne spune Aligică, piața politică e un cartel, un loc în care accesul e cvasi-imposibil pentru partide noi și pentru candidați independenți. Ați văzut din partea aceleiași societăți civile o presiune pentru a deschide piața?

Se poate juca, în aceste condiții chiar, pentru a arăta cât de disfuncționale sunt mecanismele noastre elective și politice. Dar se bagă cineva?

vineri, 5 octombrie 2012

Câteva gânduri despre prima dezbatere dintre Obama și Romney




E greu de explicat prestația lui Obama din prima dezbatere cu Romney. Mai precis, lipsa de angajament a Președintelui în funcție. Deși nu s-a uitat la ceas, Obama părea mai degrabă precum George Bush Senior în dezbaterea cu Clinton și Perot din 1992 – aștepta să se termine mai repede.

Oricare ar fi fost strategia, e clar că execuția l-a trădat pe Obama. Rezultatele sondajelor la cald, precum și analiza specialiștilor, consultanți politici sau jurnaliști, fie ei democrați sau republicani nu au lăsat nicio îndoială în privința câștigătorului dezbaterii.

Obama a încercat să reducă pierderile atacând energic a doua zi. Președintele SUA a acuzat, într-un miting electoral, minciunile spuse de Romney. Întrebarea firească este de ce nu l-a taxat Obama pe candidatul republican la fața locului. Pe de altă parte, continuă încercarea de a reduce așteptările în legătură cu prestația președintelui în dezbateri. Articole de acest tip ajută.

Sunt multe paralele care se fac cu alte dezbateri prezidențiale. Unii spun că Obama a fost mai slab decât Carter în 1980. Suporterii președintelui speră într-o paralelă cu ce s-a întâmplat în 1984, când Reagan, după o prestație dezamăgitoare în fața democratului Mondale, a revenit strălucit în a doua confruntare. Alții, dinspre tabăra republicană, speră că Obama va avea soarta lui Gore, la fel de profesoral și el în timpul dezbaterilor cu George Bush Junior.

Ne putem acum întreba care a fost strategia gândită de echipa Obama pentru dezbatere, dincolo de rezultatul ei sub-mediocru, ca să nu spunem prost. Pare, de la distanță, că Obama a încercat să evacueze subiectele interne, unde avea mari probleme și dificultăți în a justifica starea economiei, pentru a marca puncte decisive pe terenul pe care a avut cele mai multe reușite – politica externă. Oricum ar fi lucrurile, trebuie să spunem că, așteptările devenind atât de reduse, Obama va avea o mare oportunitate în ultimele două dezbateri, în care politica externă (un subiect foarte delicat, s-a dovedit, pentru Romney) va juca un rol central – cel puțin în ultima confruntare. Se va auzi, cu siguranță, de multe ori din gura președintelui numele „Osama Bin Laden”.

Oricum ar fi, impresia este că Obama a încercat în prima dezbatere să arate fie absurditate soluțiilor lui Romney, fie lipsa clară de detalii în legătură cu probleme esențiale. De altfel, pe chestiuni de substanță, Obama a fost mult peste contracandidatul său. Ce l-a făcut să pară însă atât de slab este lipsa de entuziasm cu care și-a livrat argumentele și lipsa de reacție la perorațiile contracandidatului.

La acest moment, specialiștii apreciază că suntem prea „la cald” ca să putem veni cu verdicte certe în privința impactului dezbaterii asupra cursei. Cei de la New York Times ne arată de ce. Chiar dacă, potrivit Nielsen, 67,2 milioane de americani s-au uitat la dezbatere.

Mai mult, conform istoriei, se pare că prezența pe aceeași scenă cu Președintele SUA, pe picior de egalitate, avantajează în prima dezbatere contracandidatul.

Nu știu dacă prima dezbatere a schimbat cadrul campaniei prezidențiale. Tind să nu am o perspectivă prea plină de emoție, așa cum au manifestat admitatorii de ocazie ai lui Obama din România, și să spun că nu. Ce ar putea însă schimba ușor perspectiva este cifra de astăzi despre situația șomajului din SUA. Pentru prima dată de când a preluat Președinția, Obama are un șomaj de sub 8% - 7,8%. Dacă vă aduceți aminte, zecile de luni cu șomaj peste 8% au fost unul din argumentele des repetate de Romney împotriva candidatului democrat. Această acuză dispare, iar ceea ce se vede la orizont este un mare, mare sprijin pe care Președintele îl primește în ultima lună de campanie și înaintea unor dezbaterii pe care le poate aborda cu mai multă senitătate. E adevărat, nu cu lejeritatea pe care a arătat miercuri în Denver.

Sursa foto, aici

miercuri, 3 octombrie 2012

Cât contează dezbaterile prezidențiale?




Așteptăm cu toții prima dezbatere dintre Obama și Romney. Suntem în plin proces de setare a așteptărilor, de încercare de a influența întrebările pe care Jim Lehrer le va pune, de stabilirea a ceea ce ar putea fi întrebări „mortale” pentru candidați. Toată lumea așteaptă glonțul de argint, ceva ce noi, românii, credem că am văzut în 2009 sau în „moartea căprioarei” din 2004.

Va avea loc deci dezbaterea, prima din cele trei și cea considerată cea mai importantă. Marea presiune este pe Romney, aflat în spatele lui Obama la o distanță semnificativ mai mare decât marja de eroare a sondajelor. O prestație foarte bună în această seara l-ar putea readuce în cursă pe candidatul republican.

După dezbatere, vom avea în mod clar sondajele de opinie despre cine a câștigat confruntarea. Ele vor fi însoțite sau precedate de o întreagă armată de analiști, preocupați să dea citirea situației în media și să-și impună fiecare cadrul de interpretare.

Întrebarea, pusă de multe zeci de ani în rândul politicienilor, jurnaliștilor, specialiștilor în comunicare politică și universitarilor, este cât contează aceste dezbateri pentru intenția de vot, pentru rezultatul alegerilor.

Răspunsul general este că dezbaterile prezidențiale influențează puțin spre deloc intenția de vot. O spun suficienți specialiști:
Holbrook: Foarte mici schimbări în intenția de vot sunt înregistrate ca urmare a expunerii la dezbatere.
G. Gallup: 4 dezbateri din 10 au contat decisiv în stabilirea rezultatului alegerilor prezidențiale din SUA.
Schroeder: Dezbaterile schimbă mai degrabă percepții decât intenții de vot.
Popkin: Dezbaterile prezidențiale sunt pentru alegeri ce sunt tratatele pentru războaie. Ele ratifică ce a fost deja stabilit pe câmpul de luptă.

Găsiți aici abordarea celor de la Washington Post, în pregătirea dezbaterii de astăzi.

Ar trebui ca patru condiții să fie îndeplinite pentru ca dezbaterile să conteze (Chaffee):
• cel puțin unul dintre candidați să fie relativ necunoscut.
• mulți alegători să fie indeciși.
• alegerile să pară foarte strânse.
• fidelitățile de partid să fie slabe.

Nu ar părea că suntem în niciuna din cele patru situații. Și atunci, de unde toată această agitație?

Răspunsul ar fi că dezbaterile sunt în primul rând uriașe fenomene mediatice. Audiențele sunt undeva între 50-70 milioane în America, ceea ce face din dezbaterile prezidențiale adevărate Super Bowl-uri ale politicii (și deci sursă de profit pentru media). Comunicațional și mediatic, dezbaterile sunt finala campaniei electorale.

Să ne bucurăm așadar de evenimentul de diseară! În ceea ce privește Președinția SUA, zarurile par că au fost deja aruncate.

Sursa poză: aici

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...