Înainte, Ministerul de Externe era o trambulină politică. Gândiți-vă la Năstase, Geoană sau Meleșcanu! Toți au ajuns să candideze, e adevărat fără succes, la președinția țării. Primul a fost și prim-ministru, primii doi au ajuns în finala prezidențială și au pierdut-o la limită, iar ultimul a rămas în prim-planul liberal până anul trecut când a mers către SIE. Chiar MRU a avut o evoluție după ministeriatul la Externe: a ajuns la director SIE, apoi premier al României.
În ultimii ani situația s-a schimbat. Gândiți-vă la Cioroianu, la Baconschi, la Marga.
Cioroianu a tot ținut-o în gafe la Externe. A demisionat pentru cazul Crulic și a ieșit formal din politică prin 2009, când PNL i-a refuzat candidatura la europarlamentare. A ajuns mai apoi moderator la Realitatea TV.
Îmi aduc aminte, mai apoi, de sondajele de prin ianuarie-februarie 2010 care testau prezidențiabili. Prezidențiabilul PDL, luat în calcul de mai toate institutele, era Teodor Baconshi, devenit Ministru de Externe după controversa votului de la Paris. Teologul s-a prăbușit rapid, răpus de mahalaua ineptă. Și-a pierdut funcția la Externe, și-a pierdut funcția în PDL, aura Fundației Creștin-Democrate (ca vehicul civico-prezidențial) a pierit și ea, iar în decembrie a mai bifat un eșec – candidatura pentru Parlament.
Marga nu doar că a ratat ministeriatul la Externe, dar și-a îngropat imaginea publică. A dat de câteva ori cu oiștea-n gard și continuă exercițiul la ICR. Nu știu dacă a fost insuficiența în comunicare provenită din aroganță, inadecvarea la poziție sau, pur și simplu, dezumflarea unui mit construit prin prezența la Antena 3. Cert e rezultatul deloc măgulitor pentru fostul rector al UBB.
Încet-încet îi vine rândul și lui Corlățean. E luat puternic la refec de presă. E și greu altfel, când ieși sâmbătă cu primul-ministru în conferință de presă anunțând un mort și 4 salvați în Algeria, pentru ca a doua zi să anunți încă un deces și să pui Secretarul General al MAE să dea vina pe algerieni. Nu știu ce i-a lipsit în această poveste lui Corlățean, dar poate este, vorba Leliei Munteanu, vorba de anvergură. Sunt curios care va fi evoluția lui Corlățean și dacă va rămâne patru ani în fruntea MAE.
Acum stau și mă întreb cum a putut deveni Ministerul de Externe, în câțiva ani, din propulsor politic în cimitir politic. O fi vorba doar de calitatea miniștrilor, de simțul lor politic? Sau e vorba de dispariția glam-ului acestei instituții după îndeplinirea obiectivelor externe majore, după aderarea la UE în 2007?
Sau este o chestiune de mediatizare? În lipsa atâtor televiziuni de știri și a Internetului, dacă, din poziția de Ministru de Externe, aveai o comunicare controlată decentă, atunci nici informațiile media nu-ți creau probleme. În comparație cu alți membri ai Guvernului, erai deci în avantaj. Acum, ritmul comunicării publice pare a nu mai ritma cu vechea eră a discursului diplomatic controlat și a cazarmamentului informațional. E goană după știri, e goană după informații. Se discută peste tot, pe site-uri, pe bloguri, în rețele sociale, la multele televiziuni de știri. Timpul lung al politicii externe și al comunicării a murit.
Că e bine sau rău e mai puțin important. Noi suntem precum doctorii – constatăm ora decesului politic la MAE și numărul de pacienți pierduți.
Credit poză aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu