La Realitatea TV în această seară, Ponta și Antonescu în prima lor emisiune împreună după anunțul de la Iași. Comentează tema zilei: arestarea președintelui social-democrat al Consiliului Județean Argeș. Nu e timp pentru declinarea programatică a platformei comune a opoziției, însă o asemenea desfășurare e chiar o izbăvire pentru liderii opoziției.
Aparent, pericolul comun al atacului băsescian prin intermediul justiției funcționează drept catalizator al alianței opoziței. Ponta și Antonescu vorbesc aceeași limbă. Mai mult, Ponta punctează prin duritatea și simplitatea limbajului, menită să demonizeze adversarul. E coerent. Face cam același lucru pe care îl practica Traian Băsescu prin 2004: atunci, PSD nu avea niciodată dreptate.
Evenimentul regretabil și pur emoțional cu Constantin Nicolescu e greu de evaluat din prisma efectului electoral. Situația este foarte volatilă, iar ipotezele de moment se pot invalida foarte ușor. Să așteptăm, deci, sedimentarea?
Nu știu cât de util e acest lucru pentru PSD. S-ar putea ca social-democrații să câștige bătălia Nicolescu, dar să piardă războiul pe termen lung. Marea greșeală ar fi să accepte bătălia pe terenul lui Băsescu, în framingul stabilit de președinte. Corupția rămâne călcâiul lui Ahile al social-democraților, așa cum s-a văzut din declarațiile liderilor din Kiseleff de astă-seară.
Corupția este „unfinished business” pentru PSD. Este tema care a pricinuit PSD pierderi electorale majore începând cu 2004, tocmai din cauza atitudinii ambigue, a pașilor făcuți pe jumătate sau a gesturilor exclusiv de imagine.
Este ceva profund viciat în PSD și, foarte probabil, și în alte partide. Din cauza mediatizării, în PSD este însă foarte vizibil. Președintele PSD nu trebuie să fie obligatoriu locomotivă electorală; greșeala neperformanței individuale se mai poate scuza. Președintele PSD trebuie însă să ofere protecție membrilor de partid, în special celor de la vârf. Partidul e o agenție de protecție, iar liderul său are datoria asigurării intangibilității; aici delictul inacțiunii se poate pedepsi chiar cu excomunicarea. În calea justiției se construiesc tunele, bariere, se aruncă cu Molotov-uri. Pesediștii au plăcerea de a se sfâșia între ei. Îi apropie oarecum perspectiva alegerilor, dar mai ales confruntarea cu justiția. În acest context, întrebarea fundamentală e următoarea: cum poate liderul PSD să vorbească coerent și credibil despre temă, când apele în care navighează sunt atât de tulburi? Când se întâmplă ca Președintele să fie chiar un justițiar prin profesie, inadecvarea este și mai mare.
Studiu de caz, așadar. Victor Ponta respinge lamentările la televizor, părând a da undă verde justiției și strategiei „fiecare se descurcă singur”. Așa e și normal, în „România corectă”. E impulsul uman, poate nu social-democrat. Imediat, Năstase solicită, dramatic și nefiresc pentru persoana lui (pare a se bate pentru Nicolescu mai mult decât pentru el în 2004), acțiune în stradă pentru a nu fi „partid de mămăligă”. Mobilizări și reacții „a la Solomon” se aud din popor. Vicepreședinții Nichita și Niță vorbesc și ei, încolonați în spatele martirului. Compromisul apare sub chipul ședințelor pesediste la DNA, Băsescu și Morar sunt de vină și au sângele Președintelui de CJ pe mâini (parcă am mai auzit pe la niște evenimente din istoria noastră electorală recentă asemenea vorbe, nu?).
Începând cu 2004, PSD se face că luptă cu coruția și corupția se face că moare doar pentru a reapărea mai puternică. Epurarea din Delegația Permanentă din 2004 nu însemna nimic în raport cu proporția fenomenului corupției de stat (să reflectăm puțin la stenograme, zic), înlăturarea lui Năstase a fost zero fără aprobarea percheziției și niet-ul la votul din Parlament din 2008 (atitudine ambiguă și vinovată a conducerii partidului), reacția fermă față de Voicu pălește în fața noii încolonări. Sunt pași incompleți, greșiți sau falși prin care PSD rămâne cu o rană deschisă.
Să nu subestimăm tema corupției într-o perioadă de criză, mai ales când în cercetările sociologice, într-o guvernare a furtului portocaliu, același etern Năstase e imaginea hidrei. Într-o societate în care statul și economia sunt prea mici pentru că se fură sau se ascunde, anticorupția ar trebui să fie tema principală a stângii. Ambiguitățile și erorile trecutului provoacă exact situația contrară. PSD vorbește rușinat și stânjenit de anticorupție. Schimbarea de imagine ar însemna măsuri radicale, persistență și consistență. Frica produce însă solidaritate în PSD, iar liderii, anume aleși slabi, par condamnați la balet și adaptare.
Nicolescu poate fi începutul. Lui i se pot ușor adăuga un Dragnea, Nichita sau Oprișan. Gurilele rele vorbesc că virulența lui Năstase e efect a ceea ce i se pregătește în 2011: vot în Parlament la pachet cu Ridzi pentru ce nu s-a aprobat în 2008, plus condamnare în dosarul „Trofeul Calității”.
Poate omorî mediatic cruciada anticorupție nașterea și botezul noii alianțe? Cu numele de mai sus scuturate de DNA, e foarte probabil. Un copil și așa cu probleme, lăsat fără îngrijire, are o soartă tristă.
Iată, deci, de ce e total neproductivă cantonarea discursului PSD în teme de corupție. Revenirea la discursul cifrelor și tragediilor din economie e mai mult decât recomandată. Cum face însă PSD să-și impună agenda, în contextul avantajului la mutare al lui Băsescu. Iată întrebarea nu de 1000 puncte, ci de 4 ani de guvernare mult visați.