Răspunsul cel mai simplu, pe care îl vom auzi reluat în primul rând de mass-media și analiștii prieteni, va fi cel cu sfârșitul izolării. Va dispărea deci unul dintre atacurile constante ale opoziției în legătură cu politica externă a lui Băsescu.
„Prietenii” declarați ai Președintelui îi vor vâna fiecare vorbă și fiecare gest în America. Se va specula de la durata întâlnirii cu Obama până la engleza de baltă a lui Băsescu. În plus, se va vorbi că e doar o vizită de lucru. Dacă mai apare un „ză eșec”, cu atât mai bine.
„Analiștii obiectivi” vor vorbi despre dimensiunea istorică, strategică a vizitei, despre faptul că Traian Băsescu nu și-a pierdut susținerea la Washington. Deplasarea va fi, nici mai mult, nici mai puțin, decât o validare a politicilor și pozițiilor prezidențiale din cel de-al doilea mandat și, bineînțeles, o palmă puternică dată Uniunii Social-Liberale. Se va vorbi despre răceala cu care Ponta și Antonescu sunt priviți de către americani, pe baza evenimentelor șo gesturilor din 2010 și 2011 (ambuscada în care a fost prins Ambasadorul SUA cu anunțarea suspendării lui Băsescu după legea pensiilor; insistența obținerii de la niște diplomați extrem de cumpătați a unei reacții dure în legătura cu atacurile băsesciene la regele Mihai; cuvintele Ambasadorului la adresa lui Geoană, când toată floarea uselistă, începând cu Ponta, asista la evenimentul din 4 iulie 2011). Se va preamări apoi strategia lui Băsescu de a nu merge în Polonia și la evenimentele organizate în ultimii ani de Ambasada SUA în 4 iulie. Băsescu a jucat cartea intransigentului și a câștigat, nu?
Cât profită Băsescu de aceată vizită pentru a-și impune poltiicile și a-și ridica partidul? Cum se repliează opoziția și care e strategia de răspuns?
Cert e că Băsescu este într-o ofensivă continuă, care nu primește decât replici foarte palide de la USL (plângerile penale ale lui Ponta pot fi oare socotite ca fiind ceva mai mult de-atât?). Președintele definește deci terenul de joc, una din condițiile esențiale despre care îți va vorbi orice consultant politic pentru a câștiga susținere electorală și alegeri. Să ne îndreptăm încă o dată către validarea unei asemenea teorii?
Mai nimic, în plan general.
RăspundețiȘtergereDoar cumpărături forţate cum făceau acum câţiva ani şi grecii.
În rest, ceva resturi mediatice ...
Placeri mediatice pentru Presedinte, intr-adevar. Intrebare e cat de relevante pot fi ele in schimbarea/imbunatatirea perceptiei asupra guvernarii. Mai ales daca, dupa vizita, ar urma si o schimbare de Guvern.
RăspundețiȘtergere