Despre Mișcarea Populară, în contextul prezidențialelor din 2014

După declarațiile lui Băsescu de aseară de la B1 TV, Mișcarea Populară își arată cu adevărat rolul. Este este ceea ce în SUA se numește Political Action Committee (PAC), un comitet de acțiune politică. Scopul său principal ține de alegerile prezidențiale din 2014 și este consecința firească a pierderii controlului lui Traian Băsescu asupra PDL.

După cum a demarat Mișcarea Populară, candidatul lui Traian Băsescu în bătălia pentru Cotroceni va fi Cristian Diaconescu. MRU va rămâne neconsolat.

MP îmi pare un proiect realist. Nu cred că ținta este câștigarea prezidențialelor. Nici măcar turul al II-lea nu cred că este prima opțiune. Mișcarea Populară are ca primă asumpție ruperea USL, deci candidați separați pentru PSD și PNL.

Sebastian Lăzăroiu zicea, de această dată foarte bine, că Traian Băsescu va decide Președintele României. Dacă își controlează capitalul politic și voturile pentru unsul său, mai bine decât Antonescu în 2009, probabil că așa va fi.

Traian Băsescu investește într-un prezidențiabil propriu care, într-un scenariu al ruperii USL, să-l aducă la masa dezbaterii între cele două tururi ale prezidențialelor din 2014. Succesul negocierii înseamnă o viață liniștită pentru actualul președinte post-2014.

Un asemenea aranjament nu mai era posibil cu PDL-ul lui Blaga, care și-a luat-o în cap și joacă independent. Traian Băsescu nu este sigur că liderii PDL nu vor negocia pentru ei și îl vor lăsa cu buza umflată. Nu riscă așadar să-și țină electoratul și capitalul de încredere în PDL și a preferat o ruptură fără echivoc, într-un moment de maximă vizibilitate publică și mediatică.

Nici Blaga nu doarme. A anunțat alegeri primare pentru prezidențiabilul PDL. Este o inițiativă bună, care poate avea efect pentru electoratul de dreapta iluzionat de mitul democrației participative. Este interesant dacă vor fi alegeri primare în partid sau va fi invitat și electoratul să dea cu ștampila. Oricum, este o invitație la dialog și la participare pe care o lansează un PDL fără prea multe opțiuni astăzi. Un asemenea procedeu va contrasta cu autoritarismul cu care Traian Băsescu își va desemna prezidențiabilul, conform propriei „pohte”.

Va fi inflație de prezidențiabili ai dreptei în 2014: prezidențiabilul lui Băsescu (C. Diaconescu – care, glumind, va lua voturi de la PPDD, pe motiv de confuzie de nume), prezidențiabilul Alianței D.A. (MRU) și prezidențiabilul PDL. Poate vrea și Neamțu să intre și el, din partea NR. Singurul nume astăzi necunoscut este prezidențiabilul PDL – un avantaj pe care, comunicațional și strategic, „feseniștii” de acolo îl pot valorifica.


Sursă imagine aici

Mișcarea Populară - PDL va continua să trăiască din pensia lui Băsescu

Ideea Mișcării Populare a apărut prima oară în spațiul public în aprilie 2011, înaintea Congresului PDL. Era o modalitate prin care Traian Băsescu le arăta bățul celor de la PDL, dispuși la acel moment să-l voteze pe Blaga în dauna lui Boc la Congresul din mai. Sperietoarea a funcționat, partidul s-a conformat.

Acum, în 2013, Mișcarea Populară este iar scoasă din sertar. De la vehiculul furatei Elena Udrea a ajuns fundația consilierilor prezidențiali de dreapta, conduși de fosta speranță a stângii, Cristian Diaconescu.

Ce se întâmplă nu e decât șantaj sentimental din partea lui Traian Băsescu. Nimic diferit față de 2011. După ce a crezut că Udrea poate câștiga, acum Traian Băsescu utilizează trucul Mișcării Populare pentru a-și aduce înapoi partidul, în genunchi, cerând iertare. Uitați-vă la toate declarațiile liderilor PDL, începând cu Oltean, cu Florea, cu Videanu și terminând cu umilitul Blaga și veți vedea că tehnica funcționează! PDL a greșit puțin, dar tot vrea rația de „soare” de la Cotroceni. Păstrând metafora lui Videanu, copilul cam idiot nu are curaj să plece din casa părintească și să-și caute drumul, așa că-și cere scuze părintelui deranjat de gândurile de independență ale odraslei.

PDL va continua să trăiască din pensia lui Băsescu, cu riscul ca, după decesul politic al acestuia, să poată spera la un ajutor social de 5-7%.

Mișcarea Populară e pastila care controlează și prostește și mai tare un PDL fără idei și fără curaj.

Sursă imagine aici

Sfârșitul PDL se amână

Update: Videanu confirmă în parte ce spun mai jos. Mandatul lui Blaga e pe un an, cu drept foarte improbabil de prelungire după europarlamentare. Un armistițiu

E greu să pui pe picioare rapid un partid în România de astăzi, dacă nu ai o conjunctură tip Dan Diaconescu.

A strânge semnături (că doar nu mai repetă nimeni prostia preluării unui partid, ca MRU), a mobiliza resurse enorme pentru organizare, a comunica eficient și a aștepta înregistrarea în justiție sunt acțiuni care pot fi cu greu făcute într-un an. Marile risc al unui partid pornit de Udrea&Co. acum este un eșec fără apel la alegerile europarlamentare din mai 2014. Un astfel de eșec face 2016 o himeră.

Varianta așteptării e mai bună.

E greu de crezut că Blaga va putea ridica partidul. Marea lui provocare este să-l țină la 16%. Nu are nerv, nu are sclipire, nu are discurs. El vorbește unui electorat pe care PDL l-a pierdut în 2012, odată cu dispariția a 40% din primari și a 12 președinți de CJ.

Să presupunem că PDL ia un 16% la alegerile europarlamentare. E suficient? Nu. Mai poate rămâne Blaga președinte? Nu.

Repetăm ce s-a întâmplat după eșecul de la locale din 2012. Un nou Congres la PDL deci.

Dar cine să vină șef la PDL cu șase luni înainte de prezidențiale? Ghici ghicitoarea mea...

Udrea, validată ca lider de Congresul de sâmbătă, nu va avea încotro. Va deveni Președinte și, dacă va exista un al doilea tur la prezidențiale, candidatul PDL nu va fi acolo.

După prezidențiale, Traian Băsescu va avea în față un PDL distrus. Nu va avea ce să facă decât să reconstruiască dreapta. Va fi ca acel țăran care, întors de la război, își găsește gospodăria praf. Nu va avea încotro decât să se apuce de muncă. Întrebarea e cu cine.

Sursă imagine aici

Scurt exercițiu de imaginație după Congresul PDL

Băsescu a spus „adio” PDL. Teatral, cu vestă, cu perdea.

Deci PDL e, oficial, liber de Traian Băsescu.

Faceți exercițiul de a găsi în zbaterile învinșilor doar metode pentru a crește tensiunea dramatică!

Redesenarea cărărilor între PDL și PNL, via Frunzăverde și alții, sub auspiciile presiunilor PPE (un an până la europarlamentare, vă amintesc) e un pericol major pentru PSD.

Cel mai mare partid din România se poate trezi aruncat în opoziție, dacă se rupe USL și, du coup, se reface vechea, adevărata Alianță D.A. Parcă e 2004-post alegeri, fără soluția imorală.

Pentru toate acestea e nevoie, în următorul an și jumătate, de Traian Băsescu. Care trebuie convins să mai reevalueze o dată. De data asta, PDL și PNL.

O fi greu?

Sursă imagine aici

Eliberarea lui Năstase, osanalele de la Congresul PSD și percepția externă a USL

Toți îl vor înapoi în partid, toți îl respectă, toți îl văd drept cel mai mare premier în viață. Ghinion că Legea partidelor politice nu îi dă voie lui să ocupe direct o funcție în PSD! Altfel, lui Dragnea nu i-ar mai fi atât de dor de fostul premier, care i-ar luat din mers poziția pe care și-o pregătește baronul regionalizării.

Un Năstase ieșit din pușcărie va fi principala atracție a Congresului PSD. Un Congres fără miză centrală – Ponta nu avea contracandidat – îl va transforma pe fostul locatar de la Jilava într-un personaj central, care-și va expune noua concepție despre lume și viață (tot mai critică la adresa Occidentului) și care va asculta, superior, odele pe care i le vor aduce colegii lui ipocriți, cei care îl mazileau acum niște ani.

Un Congres dedicat unui pușcăriaș – fie el și Adrian Năstase – nu are cum să ajute PSD, principalul partid de guvernământ, prin urmare nici România în percepția externă. Ponta va pierde foarte mult – în principal percepția independenței și a emancipării, a faptului că nu depinde de Năstase, Iliescu și ceata de baroni. Braț la braț cu Năstase, șoptindu-i lucruri la ureche în timpul Congresului, Ponta își va da singur la temelia credibilității externe pe care caută, altfel lăudabil, să și-o construiască în ultimele luni. Dacă ar putea acționa altfel e o altă discuție; cert este că reîntoarcerea lui Năstase în PSD și lângă Ponta va crea mari, mari probleme de imagine externă premierului și principalului partid de opoziție. Se va vorbi despre independență, despre corupție și toate cele.

Acum vă rog să priviți puțin spre câmpul mai larg al USL! Acolo îl vedeți pe Crin Antonescu, în ofensivă de câteva săptămâni, dar un personaj neprizabil și nefrecventabil pentru partenerii externi ai României și pentru centrele internaționale de decizie. Nivelul său precar de engleză e ultima problemă pe care o are în relația cu cancelariile.

Ce reușise Ponta să cucerească pentru USL se va irosi prin revenirea lui Năstase. Nu vin vremuri ușoare în percepția externă pentru Guvernul USL.

Traian Băsescu și ai săi (evit să vorbesc despre PDL, că acolo nu se mai înțelege om cu persoană) nu vor ezita să speculeze această majoră vulnerabilitate externă. E singurul capăt de ață de care se pot agăța.

Credit poză aici