marți, 26 mai 2009

Ipocrizie si falsi profeti in alegerile europarlamentare

De cand a iesit „firul” europarlamentarilor, eruditii comentatori au toti acelasi of: de ce nu se discuta in societate despre temele europene? O mostra aici. Mai nou, odata cu lansarea mai mult sau mai putin oficiala a celor trei corifei – Basescu, Geoana si Antonescu, ingrijorararea si indignarea se exprima in termenii comparatiei: de ce sa se vorbeasca inca pe acum de prezidentiale si nu despre europarlamentare?

Gasesc aceasta atitudine plina de ipocrizie si resort al unui mesianism elitist, neimpartasit si neasumat explicit. Rationamentul analistilor de tot felul sufera de doua mari erori:

-Una de documentare, atunci cand se spune ca in Europa civilizata se discuta teme europene iar la noi problemele interne sufoca avantul comunitar. Nimic mai fals. Aici trebuie sa facem diferenta intre a incerca sa dezbati teme europene si a reusi cu adevarat sa le discuti. Citeam ieri in „Le Monde” declaratia unui candidat socialist care se exprima destul de plastic, punand in evidenta ca oricat s-ar stradui el sa vorbeasca despre directiva europeana privind serviciile publice, cetatenii il intreaba despre lipsa de unitate din partidul sau. Intre Romania si Europa, ramane asadar sa comparam intentia de a dezbate teme europene, ceea ce se transpune in complicate procese mentale citite in cheie morala.

-In orice campanie electorala, se dezbat temele aflate pe agenda cetatenilor si/sau pe agenda media. Temele europene devin chestiuni esentiale pentru alegerile europarlamentare atunci cand ele sunt resimtite ca importante de catre cetateni. Nu sunt importante in sine, a priori.

N-am sa dezbat care sunt motivele pentru care temele europene sunt atat de departe de cetateanul roman. Ar trebui sa ma refer la un complicat proces decizional in UE, care nu reuseste sa-si dea o data pentru totdeauna principiul ordonator. Sau ar trebui sa ma refer la tema banilor europeni, acolo unde toata lumea spune intr-un glas „da” si clivajul politic moare din fasa.

Ceea ce spun insa este ca e nevoie de mai multa dezbatere critica chiar asupra principiilor dezbaterii europene. Fara falsi profeti si intelectuali privind metafizic in destinul poporului! Altfel o sa sfarsim, ca acum, in lamentatii savante, in generalizari pripite si in adevaruri-sentinta. Daca doar ne dam, neinformat, cu parerea despre Europa sau daca punem romanii sa discute despre energie verde si egalitate de sanse cand ei vor drumuri si locuri de munca, atunci iar o sa ne miram ca avem candidati europarlamentari care vorbesc despre arestarile din fotbal.

vineri, 22 mai 2009

Ideea ruperii de Iliescu

* un articol scris saptamana trecuta, dupa Consiliul National al PSD

Dupa aprilie 2005, sunt multi din PSD care s-au gandit la masuri drastice impotriva lui Iliescu. Multele frustari acumulate, alimentate si de pozitiile fostului presedinte, nu faceau decat sa intarate valul reformator ce bantuia Kiseleff-ull dupa Congres. Pentru acele personaje, schimbarea era Iliescu, prin trimiterea lui in randul sahistilor de Cismigiu.

Inaintea Congresului din 2006, pozitiile in PSD au devenit pragmatice, in contextul pericolului destructurarii. Nu Iliescu a ajuns presedinte de onoare, ci electoratul sau (as putea spune social-democrat, dar ar fi evident ca mint) a primit recunoastere in partid. In tot acest timp, reforma stangii, prin gasirea unor noi categorii de votanti, a esuat, asa ca recursul la tolba electorala iliesciana era cel mai facil.

Dupa 2006, Iliescu si-a jucat cu inteligenta avantajele pozitiei si sustinerii sale. Tin minte ca, intr-un sondaj din 2007, la o intrebare deschisa, 9% din cei din regiunea Moldova l-ar fi votat pe Iliescu drept presedinte. Tolerat, fostul lider a stiut de fiecare data sa afiseze transant o atitudine ironic-superioara fata de ideile lui Geoana.

Asa cum a aratat Consiliul National al PSD din mai 2009, Geoana nu a putut desprinde partidul de Iliescu. Mai mult, candidand la presedintie, si-a dat seama ca nu poate nici macar el sa se rupa de Iliescu. In lupta procentelor, divizia electorala fesenista e pretuita cam la 10%, diferenta in sondaje dintre candidat si partid. Pentru noii romantici ai stangii, a fost inca o infrangere in fata celui ce punea Piata Universitatii la reverul minerilor.

Geoana nu poate invinge decat diplomatic. Victorii percepute insa de prea putini din cei carora le cere votul. Daca ar fi fost liberal, situatia era alta. Dar Iliescu propunandu-l pe Geoana, cu toate conditionarile de rigoare, e semnul unei victorii pentru actualul presedinte al PSD si o palma pentru vechiul presedinte. Tusele discursului lui Geoana au cautat sa defineasca situatia ca atare: transfer si unitate.

PSD devine pragmatic si se gandeste la voturile directionate de partid catre Geoana in turul I al prezidentialelor. Intrebarea e daca, prin gestul de la Consiliu, aceste voturi vor fi de-ajuns pentru turul al II-lea. Altfel, Iliescu va ranji caracteristic, ca un prea batran milionar care refuza sa-si desemneze mostenitorul si le da peste nas cu fiecare ocazie nepotilor care il preseaza sa ia decizia.

duminică, 10 mai 2009

Despre prezidentiabili. Inainte si dupa sondajul INSOMAR

Traian Basescu. Cifra Presedintelui – 38% - nu merita atat interpretata din prisma prabusirii sale in sustinerea publica. Dupa cum se vede, procentele nu ajung la principalii sai contracandidati – Geoana si Antonescu – care sunt aproape la jumatatea cotei sale.

Ceea ce merita subliniat in legatura cu intentia de vot a lui Basescu este succesul misiunii de „indiguire” a antibasescienilor. Incet-incet, Basescu pare a-si fi epuizat potentialul de crestere in randul celorlaltor partide. PD-L (30,8%) si Elena Basescu (4,2%) cumulat sunt foarte aproape de procentul Presedintelui. Votul partidelor adversare lui Basescu incepe sa se distribuie in proportie covarsitoare catre ceilalti prezidentiabili.

Trebuie remarcate de asemenea procentele lui Vadim Tudor (8,5%), ale Principelui Duda (6,5%) si ale candidatului UDMR (4% - de notat ca in lipsa unei nominalizari, candidatul ia doar jumatate din cota partidului). Desi pare ca in primul tur multe din aceste procente provin de la Basescu (exceptand, desigur, UDMR), reusind tactica de fragmentare a votului acestuia, totusi, in turul doi, e problematic transferul lor catre adversarul Presedintelui. Speculand, voturile insumate ale lui Geoana si Antonescu, in acest moment, nu sunt decat 41%. Ca atare, sperantele antibasescienilor raman inca la stadiul de sperante, caci Basescu, din prisma discursului pe care il practica (apropiat de cel al PRM, dar si de cel al lui Duda), isi poate asigura linistit voturile pentru turul al doilea.

Mircea Geoana. Presedintele PSD are atat motive de bucurie, cat si de ingrijorare. Basescu scade si asta nu poate decat sa-l bucure. Nu este insa suficient, caci procentele pierdute nu se duc automat catre liderul PSD. Pe de alta parte, liderul PNL isi vede linistit de treaba, suflandu-i lui Geoana nelinistitor in ceafa si constituindu-se in locomtiva electorala pentru partidul sau.

Recentele evolutii ii fac lui Geoana sarcina mai usoara: el are nevoie in primul rand de convingerea electoratului PSD. Liderul PSD trebuie sa isi asume ferm dorinta de a candida la Presedintie (eliminand speculatiile privind impunerea candidaturii de catre baroni) si sa reuseasca sa aiba alaturi tot partidul (inclusiv pe Iliescu, oricat greu ar fi si chiar in ciuda alternativelor prezidentiale ale „edecului comunist”). Congresul National de saptamana viitoare e primul pas.

Dintr-o alta perspectiva, PSD trebuie sa gaseasca o strategie adecvata pentru contracararea lui Crin Antonescu. Strategia actuala, de a-l privi pe liderul liberal cu condescendenta si de a-i asocia limitele organizatorice ale partidului sau, pare a nu da niciun fel de rezultate. Daca Geoana nu poate trece personal la atac, devoaland schimbarea de tactica, atunci primele impunsaturi pot veni de la purtatorii secunzi de mesaj social-democrati.

Crin Antonescu. Liderul liberal e pe cai mari. In primul rand, a scapat de „povara mostenirii” PNL; prea putini pun actuala situatie a tarii pe seama vechii guvernari. In doilea rand, tocmai desemnat drept candidat oficial la presedintie, Antonescu e prezentat de sondaje drept locomotiva pentru PNL, depasirea pragului de 20% la alegerile europarlamentare putand confirma tendinta. Distanta infima de Geoana ii confirma strategia aceasta de a latra pentru orice, condamnand din toate puterile guvernarea Basescu-Geoana-Boc. Asa cum se vede, Antonescu e fericitul beneficiar al crizei economice si al derutei prezidentiale din PSD. Cand social-democratii se vor trezi si cand Basescu va accelera demagogic, iesind din ralantiul electoral, atunci este foarte posibil ca laudatul Crin sa se ofileasca sau sa caute scaparea in aliante de alcov.

Despre restul prezidentiabililor, numai de bine. Duda, Vadim sau eventualul candidat al UDMR sunt figuri pitoresti, cu termen de expirare insa in turul intai al alegerilor prezidentiale. Nimic semnificativ, asadar, in lipsa candidaturii lui Sorin Oprescu...

sâmbătă, 9 mai 2009

Romania fara Europa si Europa fara Romania

Dupa aproape doua zile de campanie pentru alegerile europarlamentare, concluzia e simpla: Romania a uitat de Europa si Europa a uitat de Romania. Cauzele sunt mai adanci decat apar la prima vedere.

La Bruxelles se incearca tot mai tare punerea la punct a Romaniei. Intr-o Europa in deriva institutionala, care-si priveste cu neincredere proiectul, tensiunile izbucnesc si vinovati, mai mult sau mai putin fara vina, apar la orizont. Insusi zvonul conditionarii imprumutului la CE pentru Romania de functionarea justitiei, aberant din punct de vedere institutional, este semnal al disperarii si al repulsiei comunitare. Germania, pilon al Uniunii, s-a saturat probabil de baletul democratic de la Bruxelles si arata cu degetul spre statul de drept din Romania. Mai putini bani, influenta oricum zero – iata imaginea noastra care se vede dinspre Bruxelles.

La Bucuresti, Romania a uitat de Europa. In mintea romanilor, Europa e o naluca: inseamna bani europeni care nu ajung insa in comunitati, inseamna institutii despre care se stiu ca sunt populate cu armate de functionari, exista Parlament care nu e chiar Parlament si exista parlamentari care par trimisi la Bruxelles in vacanta. Daca Europa a fost speranta romanilor in anii grei ai tranzitiei, acel „ce” spre care tindeam, astazi Europa e o realitate pe care nu o intelegem si, mai mult, pare a nu ne intelege. Clauza de salvgardare, libera circulatie, restrictiile pe piata muncii sunt reactii dureroase ale Uniunii la Romania.

Interesul romanilor pentru alegerile europene nu e asadar doar consecinta fireasca a interesului pentru politica. Subsidiaritatea functioneaza in Romania, fara a exista totusi cordonul ombilical cu spatiul comunitar. Europa e departe. Simtind atmosfera, politicienii romani si-au zis sa fie pragmatici si sa-si regleze disputele interne, prin intermediul Europei. In preaplinul de sondaje de opinie, niste alegeri reale sunt totusi un indicator obiectiv.

Mit sau nu, alegerile europene sunt turul zero al alegerilor prezidentiale. Pusa totusi la indoiala, cauzalitatea e acceptata la nivel partinic. Deci functioneaza. Ca atare, turul zero al alegerilor prezidentiale se face cu prezidentiabilii. PSD la Bucuresti il slaveste pe Mircea Geoana, Basescu si-a asumat statutul de „Badea Cartan” pana in decembrie sau ianuarie, iar PNL alege sa dea mesajul explicit prin lansarea oficiala a lui Crin Antonescu. Ziua Europei e doar o alta zi a romanilor in Europa geografica.

Locomotivele nu pot fi condamnate in spatiul atat de personalizat al politicii romanesti. Ele pot aduce mai multi oameni la vot. Problema apare atunci cand votul e rezultatul unor procese evaluative desprinse dintr-o alta realitate. Oamenii vor vota instinctual, neinformat, in urma propagandei. Ceea ce se intampla oricum la alegerile parlamentare si poate in mai mica masura la cele locale. Clasa politica, profesionalismul campaniilor si al oamenilor din partide sunt motivele cel mai des invocate. Probabil situatia se va schimba, Romania va fi in Europa si Europa va fi in Romania, atunci cand cineva va avea curajul de a interoga si Europa, de a-i cere sa fie si o constructie a cetatenilor, nu doar una a institutiilor.

luni, 4 mai 2009

O declaratie inteleapta: Basescu joaca cu majoritatea

O calitate fundamentala a oamenilor politici e sa fie intotdeauna de partea majoritatii. Aparent, o afirmatie banala, dar foarte greu de pus in practica, asa cum arata politica romaneasca.

Prin afirmatia de astazi legata de salariile profesorilor, Basescu demonstreaza o revigorare surprinzatoare. Animalul politic pare a-si fi revenit.

Conteaza ca un politician sa fie in stare sa isi recunoasca greselile. E un gest de mare responsabilitate. Chiar si cand se pot invoca ca justificari schimbari dramatice ale arhitecturii bugetare, e fundamental ca oamenii politici sa aiba decenta de a-si asuma proiecte politice esuate. Ca prim om in stat, Basescu se comporta astazi, printre putinele dati, responsabil.

Cel mai important aspect insa al declaratiei de azi e pozitionarea lui Basescu pe axa profesori-parinti, in problema maririi salariilor si a grevei de maine. Basescu ia partea parintilor, invoca abil interesul si drepturile elevilor. Isi cauta un aliat (posibil sa il si gaseasca) intr-o chestiune politica aparent fara scapare. Pentru copii stresati si pentru parintii isterizati, in momente decisive pentru viitorul primei categorii, presedintele arata cu degetul vinovatii cei mai la indemana – profesorii. Un calcul politic rece, in relatia profesori – copii/parinti, arata cine primeaza in matematica electorala.

Ca si in cazul eutanasierii cainilor vagabonzi, din vremea cand era primar al Capitalei, Basescu joaca cu majoritatea si bine face. Ceilalti politicieni, din pacate, bajbaie sau tac vorbind.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...