miercuri, 29 aprilie 2009

Cooperativa „Jurnalisti-cobai”

Doua editoriale interesante in presa de azi: Robert Turcescu – „De ce doarme capitanul? si Mircea Marian – „Adio, Basescu! E vremea cleptocratilor”. Pasul 1 si Pasul 2.

In ultimul timp, Robert Turcescu pare a fi preluat rolul de trompeta. Daca Emil Boc e trompeta guvernamentala, atunci Tucescu e trompeta societatii civile sau, pentru precizie, a presei. Oricum, cel care suflatorul pare acelasi.

Cu ceva timp in urma grizonatul intransigent lansa ideea alegerilor prezidentiale concomitent cu cele europarlamentare. Sa se termine o data cu galceava si se apuce Guvernul serios de treaba, zicea editorialistul de la Cotidianul. Nimic semnificativ, ati spune. Totusi, pentru cateva zile, subiectul a fost intens dezbatut de media. Berceanu a sarit ca ars in sprijinul ideii (cum a facut si cu povestea deconcentratelor, dornic de a compensa deficitul de simpatie pe care il are Basescu pentru el). S-au pronuntat apoi pentru linisterea involburatei opinii publice Boc si Geoana, ca lideri ai Coalitiei, spunand ca nici pomeneala cu suprapunerea (metoda de altfel draga si incercata a Marinarului). Despre rezultate nu vorbim: contingenta e de vina!

Lui Tucescu se pare ca jocul acesta a inceput sa-i placa. Interesul pe care i-l acorda cei care-l asmut face bine la orgaliul ranit de insarcinarile din trust. A prins pofta pentru un nou scenariu. Si pentru ca scenariul doi trebuie sa fie mai profesionist decat scenariul unu, jurnalistul si-a gasit aliat in persoana altui confrate de optiuni valorice si personale. Evident, povestea se desfasoara la nivel ideatic si e absolut intamplatoare. Precum pamfletele.

Scenariul inchipuit e simplu: Turcescu preia ideea vehiculata in ultimele zile conform careia Basescu s-ar putea sa nu candideze la presedintie anul acesta. Astfel s-ar exprima somnolenta prezidentiala. La prima vedere, nimic spectaculos, o ipoteza ca oricare alta. Apoi, vine editorialul lui Mircea Marian: Romania fara Basescu, condusa de cleptocrati, va fi iadul pe pamantul. Concluzia subinteleasa a „punerii-impreuna” ar fi urmatoarea: oricum ar fi Basescu, dar fara el va fi dezastru; sa candideze deci si sa castige inca 5 ani la Cotroceni.

Astept cu interes dezbaterile din presa si de la TV in legatura cu posibilitatea ca Basescu sa nu candideze. Astept odele intelectualilor si bocetele poporului, ca la arestarea lui Gigi. Cine stie, poate asa mai cresc procentele si se inverseaza trendul, prin ajutorul dezinteresat si integru al constiintelor nepatate.

marți, 28 aprilie 2009

Sondaje de opinie personala

Sondaje de opinie nu pentru cine plateste, ci dupa cum vrea cel care plateste. E sentimentul pe care il am de cateva luni, colectand din interes profesional toate cercetarile cantitative care apar. Unele extrem de ciudate, ca metodologie si finantatori. Altele provenind de la case respectabile de sondare, dar care si-au dat insa in noiembrie masura talentului.

Teoretic, limitele demersului stiintific sociologic pot functiona ca justificare pentru buna-credinta cu care sunt realizate cercetarile. Marja de eroare, probabilitatea clasica de 95%, ponderarea esantionului, schimbarea structurii demografice a populatiei. E insa extrem de dubioasa proliferarea cercetarilor, alaturi de esecul lor sistematic de a asigura o minima corelare cu realitatea.

E tot mai evident ca sondajele sunt doar instrumente de marketing politic. Efect al increderii romanesti in bandwagon effect. Nici macar cei care le comanda probabil nu au acces la date „de prima mana”. Populatia le primeste oricum prelucrate interesat. Doua exemple concrete:

- Sondajul BCS. Pare o dedicatie pentru PNL si Crin Antonescu. Intrebari formulate tendentios, PSD cu 3% in Banat, date prezentare partial (intre Crin Antonescu si Mircea Geoana in turul II cercetarea asterne tacerea). Retete clasice. Finantator este o firma americana de consultanta – Marsh Copsey & Associates -, reprezentata in aceasta zona de lume de fiul ministrului „palinca-caltabos”, Muresan. Mai mult, sondajul pare comandat din Bamboo, pentru a distrage atentia presei mondene de la fauna de Dorobanti si a-i directiona patosul jurnalistic catre animalul salbatic Base sau catre domesticul Boc.

- Sondajul politico.ro . Interesanta politica de marketing a unui site de stiri de curand lansat. Metoda poate deveni o reteta de succes pentru portalurile online: dai cu sondajul surprinzator si esti peste tot in media. 4 slide-uri ametite sunt suficiente pentru a castiga notorietate si credibilitate, se pare.

In aceasta perioada, ceea ce frapeaza e interesul acordat de media ciudatelor sondaje in dauna celor realizate de INSOMAR si CCSB. Semn ca nevoia de senzational e sapata adanc in genotipul uman si nu e doar rezultatul efortului arheologic otevist.

O industrie ce-si pune singura in ghilimele credibilitatea ar trebui sa dea dovada de un minim de responsabilitate. Un act reparatoriu. O deplasare dinspre greseala umana intentionata catre limitele modelului matematic imaginat. Nu e poate suficient, dar e de apreciat. La vidul de neincredere in institutele de sondare a opiniei publice se poate adauga decisiv, la un moment dat, sinceritatea conjuncturala a politicienilor. Un amestec exploziv. Douazeci de slideri ppt sunt prea putin pentru a stopa caderea. Astept, asadar, cu nerabdare momentul in care sondajele vor fi insotite de bazele de date care legitimeaza concluziile, atunci cand cercetarile sunt facute publice. E un gest de salubrizare a spatiului public, care ar trebui poate promovat de organele de (auto)-reglementare ale presei scrise si ale audiovizualului. Nu spun ca efectul va fi miraculos, dar macar se vor rafina, intru emanciparea consumatorilor, tehnicile de manipulare.

miercuri, 22 aprilie 2009

Adrian Nastase - comisar european?

Abilitatile diplomatic-politice ale lui Adrian Nastase sunt binecunoscute. O mostra avem aici. Fostul premier indeamna cititorii fideli ai blogului sau sa „gaseasca” o solutie sugerata. In orizontul lui nastase.wordpress.com se testeaza, pe un esantion implicat, subtil, o propunere. O idee pentru reinventarea omului politic Adrian Nastase, in urmatorii 5 ani in care nu va fi Presedinte al Romaniei. „Cazemata” Consiliului National e prea mica pentru un om care nu se resemneaza cu pozitii decorative. Nastase a rezistat pana acum eroic in aparare, dar e timpul pentru contraatac. Prin mijloacele europene, catre Europa!

Un comisar roman, om politic, pentru un portofoliu politic, zice AN. Eventual, cel al extinderii, care ar compensa deficitul de reprezentare politica a Romaniei in UE. Cel putin din punct de vedere al portofoliului, pozitia lui Nastase pare cea mai echilibrata: dezvoltare regionala, energie sau agricultura sunt doar visuri umede pentru Bucuresti. Cine isi inchipuie, de exemplu, ca noul buget al UE in domeniu agriculturii, pentru ciclul 2013 – 2020, se va negocia cu un comisar roman politic, e doar purtator inconstient de orgoliu. Daca minunea Ciolos, cu sprijin francez, se va petrece, binefacerile pentru Romania vor fi doar accidentale, bazate pe convergenta intereselor. In PD-L, cu Macovei si Boagiu in joc de glezne, tabloul e la fel de neverosimil. Justitie pentru o tara monitorizata pe justitie, sustinere pentru un fost ministru al integrarii la care suficienti oficiali UE stramba din nas?!

Pentru alegerile europarlamentare, tema comisarului se vrea a fi una remorca. Esueaza, bineinteles, „gratie” atitudinii mass-media, comisariatului xerox-urilor si anilor-lumina institutionali ce separa Bucurestiul de Bruxelles. Teza „cine castiga alegerile, da comisarul” e valida poate in politica damboviteana. Ce s-a intamplat cu Vosganian e pilda. Semnatura e a cuiva strain de turism ecumenic si mici electorali.

Sansele lui Nastase pentru a deveni comisar european ar fi si ele minime. Sunt doua cauze majore: problemele in justitie si o viitoare Comisie ce se prefigureaza a fi tot populara si tot condusa de Barroso. Actiunile sale publice legate de comisarul european al Romaniei merita insa privite cu atentie (atat politic, cat si ca invataminte despre blogul folosit ca arma comunicationala). Odata contextul schitat, e interesant care vor fi pasii urmatori.

vineri, 17 aprilie 2009

Primul pas

Luni, 13 aprilie 2009. O intalnire inutila si plictisitoare la Cotroceni. Educatia se face greu, discutiile despre ea sunt cu atat mai grele. „Intalnire fara niciun rezultat” si „Ecaterina Andronescu ar trebui sa isi dea demisia” sunt vorbele directe ale lui Razvan Bobulescu, care pune rapid si fara menajamente concluziile.

Urmeaza Basescu. Discurs despre educatie, inutil si conventional, departe de discursul articulat si urzicator de altadata. Vorbeste acum Presedintele, de la inaltimea si responsabilitatea functiei sale. Cuvinte studiate, neologisme care parca si-au lasat sensul pe meleagurile de unde au rasarit.

Se ispraveste. Spre usurarea tuturor. Incepe fosneala. Devoalarea adevaratului motiv al intalnirii. Sorina stie si incepe sirul celor 3 intrebari. Una pentru Presedinte, minge la fileu. Doua intrebari de ritm, dar ingustate de respiratia gatuita a Familiei no. 1.

Basescu pregatese inceputul si sfarsitul: la prima intrebare poate raspunde Presedintele, spune el, la celelalte doua Traian, cel care-si apara familia, restransa sau extinsa, din ratiuni de imagine.

Asadar, Presedintele dixit. Republica Moldova, patru milioane de romani care sufera. Nimic diplomatic, discurs intern. Repetitie pentru discursul din Parlament.

Inceputul si sfarsitul incep cu primul pas. Basescu transpira si pleaca de langa pupitru. Nu se cade, deci, sa vorbeasca de acolo de DNA si de fapte ale familiei ce se pot judeca in aceeasi cheie. Ieri se putea, caci discursul era despre sistem, prea putin personalizat. Nastase era sistemul. Azi Ioana si Gigi sunt doar soricei cazuti prosteste in capcana. Nu se cade, deci, pentru Presedinte...

Cu microfonul in mana, indiciu al scenariului, incepe sa vorbeasca Basescu. Ataca PSD-ul lui Nastase, justifica in trecere averea fetei, se bucura ca justitia incepe sa functioneze. Mai putin convingator ca ieri, razand totusi. Semn ca instinctul nu piere si niciodata un mare politician nu tradeaza pe chip marile lucruri care il deranjeaza.

Pasul facut de Basescu e inceputul campaniei electorale pentru prezidentiale. Putini au sesizat acest lucru. Daca pe Basescu nu-l interesa 5x2, atunci nu avea de ce sa se gandeasca deodata, platonician, la ideea de Presedinte. Un gest de altfel singular, daca e sa-l punem in balanta cu momentul de la Otopeni cand polemiza cu tonomatele si mogulii. Astazi, desi raman aceiasi inamici, mogulii merita alt tratament: cetateanul Basescu ii acuza, pe Presedinte nu-l ating.

Iesind de pe scena prezidentiala, Basescu iese la bataie, ca un soldat curajos in bataia pustii. S-ar putea intoarce inapoi ca erou. Cu decoratia in piept si cu privirea semeata, spera el. Pe afet de tun sau pe pat de flori, pregatit miseleste de alti soricei de la PD-L, pentru care, altfel decat Presedinte al Romaniei, Basescu ar fi doar un mare junghi in coasta guvernarii din care fac parte...

duminică, 12 aprilie 2009

Emancipare sau fetele schimbarii

Cateva relatari ale mass-media din ultimul timp:

11 aprilie 2009, realitatea.net - PNL va contesta la CCR numirea lui Mircea Geoană ca vicepreşedinte al CSAT. Vice-liderul grupului PNL din Senatul României, Mario Oprea, a anunţat la Craiova că PNL va contesta la Curtea Constituţională actul normativ care modifică legea de organizarea şi funcţionarea CSAT, prin care preşedintele Senatului devine şi vicepreşedinte al CSAT.

Mult mai transparenta si eficienta decat ceea ce se presupune ca i-ar fi sfatuit Boc pe senatorii PD-L, o decizie a Curtii Constitutionale in favoarea initiativei PNL l-ar scoate pe Mircea Geoana dintr-o relatie evidenta de subordonare fata de Traian Basescu si i-ar permite acestuia sa critice actiunile presedintelui in cel mai problematic domeniu al actiunii sale – politica externa.

9 aprilie 2009, Mediafax - Principele Radu şi-a anunţat, joi seară, candidatura la Preşedinţia României. Principele Radu şi-a anunţat, joi seară, candidatura la Preşedinţia României, într-un discurs rostit la Palatul Elisabeta, el afirmând că nu-şi propune să restaureze monarhia, schimbarea formei de guvernământ nefiind atributul preşedintelui.

Candidatura unui om care, oricat de crunta ar avea privirea, nu primeste decat zambete din partea celorlalti, imi aduce aminte de povestea unui oras din Romania, la alegerile locale din 2008, in care primarul in functie, favorit cert, a avut „doar” 9 contracandidati, unii independenti, altii nu, care l-au impiedicat sa castige din primul tur si i-au dat emotii in cel de-al doilea.

8 aprilie 2009, realitatea.net - Becali spre Bruxelles. George Becali va candida la alegerile europarlamentare pe lista PRM. Becali va ocupa locul 2 pe această listă.

Prea-tarziu facuta alianta deschide drumul catre Bruxelles al lui Vadim si al lui Becali. De asemenea, unul dintre cei doi (depinde de cat va mai contiua circul mediatic) va candida la Presedintie, cu sanse mari de a lua peste 5%.

2 aprilie 2009, Mediafax - Marko: UDMR analizeaza posibilitatea prezentarii unui candidat propriu la alegerile prezidentiale. Liderul UDMR Marko Bela afirmă că Uniunea va analiza, după alegerile europarlamentare, posibilitatea prezentării unui candidat propriu la alegerile prezidenţiale, ţinând cont şi de rezultatele unui sondaj de opinie conform căruia 75% din maghiarii din România ar dori un candidat propriu al Uniunii.

Alte cateva procente semnificative isi anunta decolarea de pe aeroportul Zeus.

18 Martie 2009, Academia Catevencu - Alina Mungiu despre Mircea Geoană: „Geoană stă mult mai rău cu presa decît cu publicul larg, nu e lipsit de potenţial, iar în străinătate continuă să fie cel mai cunoscut lider român.”

Daca in Romania chiar ar functiona pozitionari ideologice, te-ai intreba daca nu cumva, la batranete, Soros a devenit putin socialist.

In concluzie, un mesaj catre Cotroceni: ”Atentie, se lucreaza la emancipare! Emanciparea prin schimbare...”

marți, 7 aprilie 2009

Ideea creata a lui Boc: standardul Basescu in salarizarea bugetarilor

Ma uit uimit la masurile economice ale Guvernului Boc: eliminarea drepturilor de autor, impozit forfetar, reducerea bugetelor din educatie, sanatate sau agricultura, posibile reduceri in aceleasi sectoare. Nimic nu depaseste insa ideea ca salariul lui Basescu sa constituie standardul in salarizarea bugetarilor, principiul principiilor inaintea adoptarii legii unice de salarizare in sectorul bugetar.

Ideea creata a celui mic cu capul mare de pe site-ul Guvernului sublinieaza cateva concluzii:

1) Pe Boc il doare in pix de negocierile purtate la Ministerul Muncii cu sindicatele in privinta legii salarizarii unice a bugetarilor. El are in cap totul stabilit dinainte, alaturi de standardul pe care il repeta si in somn: Basescu.

2) Boc si ai lui gandesc marunt. Ei nu pot face diferenta intre cadrul constitutional, in care Presedintele e primul om stat in stat, si economie, guvernata de legi mai complexe – mecanismele pietei, in care performanta si profitul, chiar in sectorul public, presupun abordari mai nuantate.

3) Boc nu vede mai departe de umbra pantofilor lui. Sa reiei mecanic ceea ce scrie presa, cazuri fara niciun principiu agregator, incercand sa compensezi stupiditatea unor masuri luate pe repede-inainte, nu e decat solutia de a cadea din lac in put. Boc si Guvernul lui isi asuma masuri nepopulare, care insa tradeaza nu destin politic, ci halucinanta carpeala.

Cu astfel de masuri care, vorba lui Antonescu, depasesc si visele umed-socialiste ale lui Iliescu, incep sa ma intreb daca nu cumva barfa cu aparitia unui partid la stanga PSD prinde contur. E poate singura zona in care PD-L n-a declamat ideologic.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...