miercuri, 29 aprilie 2009

Cooperativa „Jurnalisti-cobai”

Doua editoriale interesante in presa de azi: Robert Turcescu – „De ce doarme capitanul? si Mircea Marian – „Adio, Basescu! E vremea cleptocratilor”. Pasul 1 si Pasul 2.

In ultimul timp, Robert Turcescu pare a fi preluat rolul de trompeta. Daca Emil Boc e trompeta guvernamentala, atunci Tucescu e trompeta societatii civile sau, pentru precizie, a presei. Oricum, cel care suflatorul pare acelasi.

Cu ceva timp in urma grizonatul intransigent lansa ideea alegerilor prezidentiale concomitent cu cele europarlamentare. Sa se termine o data cu galceava si se apuce Guvernul serios de treaba, zicea editorialistul de la Cotidianul. Nimic semnificativ, ati spune. Totusi, pentru cateva zile, subiectul a fost intens dezbatut de media. Berceanu a sarit ca ars in sprijinul ideii (cum a facut si cu povestea deconcentratelor, dornic de a compensa deficitul de simpatie pe care il are Basescu pentru el). S-au pronuntat apoi pentru linisterea involburatei opinii publice Boc si Geoana, ca lideri ai Coalitiei, spunand ca nici pomeneala cu suprapunerea (metoda de altfel draga si incercata a Marinarului). Despre rezultate nu vorbim: contingenta e de vina!

Lui Tucescu se pare ca jocul acesta a inceput sa-i placa. Interesul pe care i-l acorda cei care-l asmut face bine la orgaliul ranit de insarcinarile din trust. A prins pofta pentru un nou scenariu. Si pentru ca scenariul doi trebuie sa fie mai profesionist decat scenariul unu, jurnalistul si-a gasit aliat in persoana altui confrate de optiuni valorice si personale. Evident, povestea se desfasoara la nivel ideatic si e absolut intamplatoare. Precum pamfletele.

Scenariul inchipuit e simplu: Turcescu preia ideea vehiculata in ultimele zile conform careia Basescu s-ar putea sa nu candideze la presedintie anul acesta. Astfel s-ar exprima somnolenta prezidentiala. La prima vedere, nimic spectaculos, o ipoteza ca oricare alta. Apoi, vine editorialul lui Mircea Marian: Romania fara Basescu, condusa de cleptocrati, va fi iadul pe pamantul. Concluzia subinteleasa a „punerii-impreuna” ar fi urmatoarea: oricum ar fi Basescu, dar fara el va fi dezastru; sa candideze deci si sa castige inca 5 ani la Cotroceni.

Astept cu interes dezbaterile din presa si de la TV in legatura cu posibilitatea ca Basescu sa nu candideze. Astept odele intelectualilor si bocetele poporului, ca la arestarea lui Gigi. Cine stie, poate asa mai cresc procentele si se inverseaza trendul, prin ajutorul dezinteresat si integru al constiintelor nepatate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...