Primul pas

Luni, 13 aprilie 2009. O intalnire inutila si plictisitoare la Cotroceni. Educatia se face greu, discutiile despre ea sunt cu atat mai grele. „Intalnire fara niciun rezultat” si „Ecaterina Andronescu ar trebui sa isi dea demisia” sunt vorbele directe ale lui Razvan Bobulescu, care pune rapid si fara menajamente concluziile.

Urmeaza Basescu. Discurs despre educatie, inutil si conventional, departe de discursul articulat si urzicator de altadata. Vorbeste acum Presedintele, de la inaltimea si responsabilitatea functiei sale. Cuvinte studiate, neologisme care parca si-au lasat sensul pe meleagurile de unde au rasarit.

Se ispraveste. Spre usurarea tuturor. Incepe fosneala. Devoalarea adevaratului motiv al intalnirii. Sorina stie si incepe sirul celor 3 intrebari. Una pentru Presedinte, minge la fileu. Doua intrebari de ritm, dar ingustate de respiratia gatuita a Familiei no. 1.

Basescu pregatese inceputul si sfarsitul: la prima intrebare poate raspunde Presedintele, spune el, la celelalte doua Traian, cel care-si apara familia, restransa sau extinsa, din ratiuni de imagine.

Asadar, Presedintele dixit. Republica Moldova, patru milioane de romani care sufera. Nimic diplomatic, discurs intern. Repetitie pentru discursul din Parlament.

Inceputul si sfarsitul incep cu primul pas. Basescu transpira si pleaca de langa pupitru. Nu se cade, deci, sa vorbeasca de acolo de DNA si de fapte ale familiei ce se pot judeca in aceeasi cheie. Ieri se putea, caci discursul era despre sistem, prea putin personalizat. Nastase era sistemul. Azi Ioana si Gigi sunt doar soricei cazuti prosteste in capcana. Nu se cade, deci, pentru Presedinte...

Cu microfonul in mana, indiciu al scenariului, incepe sa vorbeasca Basescu. Ataca PSD-ul lui Nastase, justifica in trecere averea fetei, se bucura ca justitia incepe sa functioneze. Mai putin convingator ca ieri, razand totusi. Semn ca instinctul nu piere si niciodata un mare politician nu tradeaza pe chip marile lucruri care il deranjeaza.

Pasul facut de Basescu e inceputul campaniei electorale pentru prezidentiale. Putini au sesizat acest lucru. Daca pe Basescu nu-l interesa 5x2, atunci nu avea de ce sa se gandeasca deodata, platonician, la ideea de Presedinte. Un gest de altfel singular, daca e sa-l punem in balanta cu momentul de la Otopeni cand polemiza cu tonomatele si mogulii. Astazi, desi raman aceiasi inamici, mogulii merita alt tratament: cetateanul Basescu ii acuza, pe Presedinte nu-l ating.

Iesind de pe scena prezidentiala, Basescu iese la bataie, ca un soldat curajos in bataia pustii. S-ar putea intoarce inapoi ca erou. Cu decoratia in piept si cu privirea semeata, spera el. Pe afet de tun sau pe pat de flori, pregatit miseleste de alti soricei de la PD-L, pentru care, altfel decat Presedinte al Romaniei, Basescu ar fi doar un mare junghi in coasta guvernarii din care fac parte...