Despre Mișcarea Populară, în contextul prezidențialelor din 2014

După declarațiile lui Băsescu de aseară de la B1 TV, Mișcarea Populară își arată cu adevărat rolul. Este este ceea ce în SUA se numește Political Action Committee (PAC), un comitet de acțiune politică. Scopul său principal ține de alegerile prezidențiale din 2014 și este consecința firească a pierderii controlului lui Traian Băsescu asupra PDL.

După cum a demarat Mișcarea Populară, candidatul lui Traian Băsescu în bătălia pentru Cotroceni va fi Cristian Diaconescu. MRU va rămâne neconsolat.

MP îmi pare un proiect realist. Nu cred că ținta este câștigarea prezidențialelor. Nici măcar turul al II-lea nu cred că este prima opțiune. Mișcarea Populară are ca primă asumpție ruperea USL, deci candidați separați pentru PSD și PNL.

Sebastian Lăzăroiu zicea, de această dată foarte bine, că Traian Băsescu va decide Președintele României. Dacă își controlează capitalul politic și voturile pentru unsul său, mai bine decât Antonescu în 2009, probabil că așa va fi.

Traian Băsescu investește într-un prezidențiabil propriu care, într-un scenariu al ruperii USL, să-l aducă la masa dezbaterii între cele două tururi ale prezidențialelor din 2014. Succesul negocierii înseamnă o viață liniștită pentru actualul președinte post-2014.

Un asemenea aranjament nu mai era posibil cu PDL-ul lui Blaga, care și-a luat-o în cap și joacă independent. Traian Băsescu nu este sigur că liderii PDL nu vor negocia pentru ei și îl vor lăsa cu buza umflată. Nu riscă așadar să-și țină electoratul și capitalul de încredere în PDL și a preferat o ruptură fără echivoc, într-un moment de maximă vizibilitate publică și mediatică.

Nici Blaga nu doarme. A anunțat alegeri primare pentru prezidențiabilul PDL. Este o inițiativă bună, care poate avea efect pentru electoratul de dreapta iluzionat de mitul democrației participative. Este interesant dacă vor fi alegeri primare în partid sau va fi invitat și electoratul să dea cu ștampila. Oricum, este o invitație la dialog și la participare pe care o lansează un PDL fără prea multe opțiuni astăzi. Un asemenea procedeu va contrasta cu autoritarismul cu care Traian Băsescu își va desemna prezidențiabilul, conform propriei „pohte”.

Va fi inflație de prezidențiabili ai dreptei în 2014: prezidențiabilul lui Băsescu (C. Diaconescu – care, glumind, va lua voturi de la PPDD, pe motiv de confuzie de nume), prezidențiabilul Alianței D.A. (MRU) și prezidențiabilul PDL. Poate vrea și Neamțu să intre și el, din partea NR. Singurul nume astăzi necunoscut este prezidențiabilul PDL – un avantaj pe care, comunicațional și strategic, „feseniștii” de acolo îl pot valorifica.


Sursă imagine aici

Mișcarea Populară - PDL va continua să trăiască din pensia lui Băsescu

Ideea Mișcării Populare a apărut prima oară în spațiul public în aprilie 2011, înaintea Congresului PDL. Era o modalitate prin care Traian Băsescu le arăta bățul celor de la PDL, dispuși la acel moment să-l voteze pe Blaga în dauna lui Boc la Congresul din mai. Sperietoarea a funcționat, partidul s-a conformat.

Acum, în 2013, Mișcarea Populară este iar scoasă din sertar. De la vehiculul furatei Elena Udrea a ajuns fundația consilierilor prezidențiali de dreapta, conduși de fosta speranță a stângii, Cristian Diaconescu.

Ce se întâmplă nu e decât șantaj sentimental din partea lui Traian Băsescu. Nimic diferit față de 2011. După ce a crezut că Udrea poate câștiga, acum Traian Băsescu utilizează trucul Mișcării Populare pentru a-și aduce înapoi partidul, în genunchi, cerând iertare. Uitați-vă la toate declarațiile liderilor PDL, începând cu Oltean, cu Florea, cu Videanu și terminând cu umilitul Blaga și veți vedea că tehnica funcționează! PDL a greșit puțin, dar tot vrea rația de „soare” de la Cotroceni. Păstrând metafora lui Videanu, copilul cam idiot nu are curaj să plece din casa părintească și să-și caute drumul, așa că-și cere scuze părintelui deranjat de gândurile de independență ale odraslei.

PDL va continua să trăiască din pensia lui Băsescu, cu riscul ca, după decesul politic al acestuia, să poată spera la un ajutor social de 5-7%.

Mișcarea Populară e pastila care controlează și prostește și mai tare un PDL fără idei și fără curaj.

Sursă imagine aici

Planul B al prezidențiabilului Antonescu - ipoteze, întrebări și răspunsuri

Să presupunem că Antonescu nu va fi în 2014 candidatul USL, ci doar al PNL. Să presupunem că PSD ar susține propriul său candidat.

În ce situație s-ar găsi Crin Antonescu atunci?

Cu indulgență, ar avea în jurul a 25% din votul popular. Probabil ar intra în turul al doilea împotriva candidatului PSD.

De unde ar putea veni restul voturilor necesare pentru a câștiga într-un eventual tur al doilea?

Se știe, electoratul PSD este foarte fidel. Electoratul PP-DD este unul mult mai dispus să fie atras de un mesaj asistențial, un mesaj pe care un candidat PSD îl va susține cu plăcere.

Deci unde își va căuta Crin voturile?

Răspuns simplu – la UDMR și la dreapta lui Traian Băsescu (a se vedea distincția între electoratul lui Băsescu și electoratul ARD de la ultimele alegeri parlamentare).

În ce relație este Antonescu cu aceste segmente electorale?

Antonescu este cel care a lăsat în decembrie UDMR în opoziție. Antonescu este cel care l-a suspendat pe Băsescu în vară și i-a luat locul pentru 40+ zile. Crin a fost în ultimii ani cel care l-a atacat cel mai mult pe președinte.

Nu arată prea bine lucrurile pentru Antonescu dacă se rupe căruța USL, nu? Atitudinea lui agresivă și profund partizană nu l-a făcut prea plăcut în ochii unor electorate fără de care s-ar putea să spună „pa” visului său.

Dar ce am văzut noi aseară la Realitatea TV, unde Crin s-a întreținut cu Rareș Bogdan, Andreea Crețulescu și Cozmin Gușă? Am văzut un Antonescu recunoscând și explicând de ce a fost atât de partizan în ultimii ani (unii ar spune isteric și furibund în atacuri). Un Antonescu care i-a lăudat calitățile lui Băsescu. Un Antonescu care a spus că Băsescu a fost alegerea corectă în 2004. Un Antonescu admirator al președintelui în vremea cederistă. Găsiți aici detalii.

A înnebunit Crin brusc? Cum ar zice unii mai de pe la țară: a băut apă după Ponta?

Explicația nu cred că e atât de greu de găsit. Crin încearcă, pe de-o parte, să-și intre în rolul de prezidențiabil. De-aceea și face Congres, ca să se mai ungă o dată candidat cu platformă USL și să rezolve toate lucrurile murdare din familia liberală (nimicirea lui Chiliman va fi precum zidirea Anei lui Manole la temelia proiectului său prezidențial).

Pe de altă parte, Crin curtează electoratul lui Traian Băsescu. Un electorat care s-ar putea găsi în 2014 în situația de a alege răul cel mai mic și de a nu avea candidat în turul al doilea. Cu MRU pe post de Al Bundy (Bundy și-a trăit cel mai important moment din viață în liceu; lui MRU pare să i se fi întâmplat același lucru cât a fost premier), cu PDL în debandadă și fără speranța de a scoate un prezidențiabil mai de doamne-ajută (varianta de import Cristian Diaconescu e o glumă nesărată), o asemenea șansă e mare. E nevoie de ceva efort pentru ca electoratul lui Băsescu să fie adus în situația de a-l privi pe Crin drept comestibil electoral. Trebuie început devreme.

Dacă nu-și rezolvă problema cu electoratul lui Băsescu, Antonescu pare condamnat să aibă o singură variantă în 2014 – candidatura din partea USL. Altfel e mâncat.

Crin încearcă acum să joace strategic și să aibă mai multe variante pentru când va veni vreme. Cineva s-a uitat probabil în sondaje și i-a zis să se mai liniștească și să facă niște ochi dulci înspre zestrea Cotrocenilor. Să vedem cât e în stare să mențină pe linia de plutire acest plan B către prima funcție în stat.

Credit poză aici