Ministerul de Externe – un cimitir politic?

Înainte, Ministerul de Externe era o trambulină politică. Gândiți-vă la Năstase, Geoană sau Meleșcanu! Toți au ajuns să candideze, e adevărat fără succes, la președinția țării. Primul a fost și prim-ministru, primii doi au ajuns în finala prezidențială și au pierdut-o la limită, iar ultimul a rămas în prim-planul liberal până anul trecut când a mers către SIE. Chiar MRU a avut o evoluție după ministeriatul la Externe: a ajuns la director SIE, apoi premier al României.

În ultimii ani situația s-a schimbat. Gândiți-vă la Cioroianu, la Baconschi, la Marga.

Cioroianu a tot ținut-o în gafe la Externe. A demisionat pentru cazul Crulic și a ieșit formal din politică prin 2009, când PNL i-a refuzat candidatura la europarlamentare. A ajuns mai apoi moderator la Realitatea TV.

Îmi aduc aminte, mai apoi, de sondajele de prin ianuarie-februarie 2010 care testau prezidențiabili. Prezidențiabilul PDL, luat în calcul de mai toate institutele, era Teodor Baconshi, devenit Ministru de Externe după controversa votului de la Paris. Teologul s-a prăbușit rapid, răpus de mahalaua ineptă. Și-a pierdut funcția la Externe, și-a pierdut funcția în PDL, aura Fundației Creștin-Democrate (ca vehicul civico-prezidențial) a pierit și ea, iar în decembrie a mai bifat un eșec – candidatura pentru Parlament.

Marga nu doar că a ratat ministeriatul la Externe, dar și-a îngropat imaginea publică. A dat de câteva ori cu oiștea-n gard și continuă exercițiul la ICR. Nu știu dacă a fost insuficiența în comunicare provenită din aroganță, inadecvarea la poziție sau, pur și simplu, dezumflarea unui mit construit prin prezența la Antena 3. Cert e rezultatul deloc măgulitor pentru fostul rector al UBB.

Încet-încet îi vine rândul și lui Corlățean. E luat puternic la refec de presă. E și greu altfel, când ieși sâmbătă cu primul-ministru în conferință de presă anunțând un mort și 4 salvați în Algeria, pentru ca a doua zi să anunți încă un deces și să pui Secretarul General al MAE să dea vina pe algerieni. Nu știu ce i-a lipsit în această poveste lui Corlățean, dar poate este, vorba Leliei Munteanu, vorba de anvergură. Sunt curios care va fi evoluția lui Corlățean și dacă va rămâne patru ani în fruntea MAE.

Acum stau și mă întreb cum a putut deveni Ministerul de Externe, în câțiva ani, din propulsor politic în cimitir politic. O fi vorba doar de calitatea miniștrilor, de simțul lor politic? Sau e vorba de dispariția glam-ului acestei instituții după îndeplinirea obiectivelor externe majore, după aderarea la UE în 2007?

Sau este o chestiune de mediatizare? În lipsa atâtor televiziuni de știri și a Internetului, dacă, din poziția de Ministru de Externe, aveai o comunicare controlată decentă, atunci nici informațiile media nu-ți creau probleme. În comparație cu alți membri ai Guvernului, erai deci în avantaj. Acum, ritmul comunicării publice pare a nu mai ritma cu vechea eră a discursului diplomatic controlat și a cazarmamentului informațional. E goană după știri, e goană după informații. Se discută peste tot, pe site-uri, pe bloguri, în rețele sociale, la multele televiziuni de știri. Timpul lung al politicii externe și al comunicării a murit.

Că e bine sau rău e mai puțin important. Noi suntem precum doctorii – constatăm ora decesului politic la MAE și numărul de pacienți pierduți.

Credit poză aici

Planul B al prezidențiabilului Antonescu - ipoteze, întrebări și răspunsuri

Să presupunem că Antonescu nu va fi în 2014 candidatul USL, ci doar al PNL. Să presupunem că PSD ar susține propriul său candidat.

În ce situație s-ar găsi Crin Antonescu atunci?

Cu indulgență, ar avea în jurul a 25% din votul popular. Probabil ar intra în turul al doilea împotriva candidatului PSD.

De unde ar putea veni restul voturilor necesare pentru a câștiga într-un eventual tur al doilea?

Se știe, electoratul PSD este foarte fidel. Electoratul PP-DD este unul mult mai dispus să fie atras de un mesaj asistențial, un mesaj pe care un candidat PSD îl va susține cu plăcere.

Deci unde își va căuta Crin voturile?

Răspuns simplu – la UDMR și la dreapta lui Traian Băsescu (a se vedea distincția între electoratul lui Băsescu și electoratul ARD de la ultimele alegeri parlamentare).

În ce relație este Antonescu cu aceste segmente electorale?

Antonescu este cel care a lăsat în decembrie UDMR în opoziție. Antonescu este cel care l-a suspendat pe Băsescu în vară și i-a luat locul pentru 40+ zile. Crin a fost în ultimii ani cel care l-a atacat cel mai mult pe președinte.

Nu arată prea bine lucrurile pentru Antonescu dacă se rupe căruța USL, nu? Atitudinea lui agresivă și profund partizană nu l-a făcut prea plăcut în ochii unor electorate fără de care s-ar putea să spună „pa” visului său.

Dar ce am văzut noi aseară la Realitatea TV, unde Crin s-a întreținut cu Rareș Bogdan, Andreea Crețulescu și Cozmin Gușă? Am văzut un Antonescu recunoscând și explicând de ce a fost atât de partizan în ultimii ani (unii ar spune isteric și furibund în atacuri). Un Antonescu care i-a lăudat calitățile lui Băsescu. Un Antonescu care a spus că Băsescu a fost alegerea corectă în 2004. Un Antonescu admirator al președintelui în vremea cederistă. Găsiți aici detalii.

A înnebunit Crin brusc? Cum ar zice unii mai de pe la țară: a băut apă după Ponta?

Explicația nu cred că e atât de greu de găsit. Crin încearcă, pe de-o parte, să-și intre în rolul de prezidențiabil. De-aceea și face Congres, ca să se mai ungă o dată candidat cu platformă USL și să rezolve toate lucrurile murdare din familia liberală (nimicirea lui Chiliman va fi precum zidirea Anei lui Manole la temelia proiectului său prezidențial).

Pe de altă parte, Crin curtează electoratul lui Traian Băsescu. Un electorat care s-ar putea găsi în 2014 în situația de a alege răul cel mai mic și de a nu avea candidat în turul al doilea. Cu MRU pe post de Al Bundy (Bundy și-a trăit cel mai important moment din viață în liceu; lui MRU pare să i se fi întâmplat același lucru cât a fost premier), cu PDL în debandadă și fără speranța de a scoate un prezidențiabil mai de doamne-ajută (varianta de import Cristian Diaconescu e o glumă nesărată), o asemenea șansă e mare. E nevoie de ceva efort pentru ca electoratul lui Băsescu să fie adus în situația de a-l privi pe Crin drept comestibil electoral. Trebuie început devreme.

Dacă nu-și rezolvă problema cu electoratul lui Băsescu, Antonescu pare condamnat să aibă o singură variantă în 2014 – candidatura din partea USL. Altfel e mâncat.

Crin încearcă acum să joace strategic și să aibă mai multe variante pentru când va veni vreme. Cineva s-a uitat probabil în sondaje și i-a zis să se mai liniștească și să facă niște ochi dulci înspre zestrea Cotrocenilor. Să vedem cât e în stare să mențină pe linia de plutire acest plan B către prima funcție în stat.

Credit poză aici