Mișcarea Populară - PDL va continua să trăiască din pensia lui Băsescu

Ideea Mișcării Populare a apărut prima oară în spațiul public în aprilie 2011, înaintea Congresului PDL. Era o modalitate prin care Traian Băsescu le arăta bățul celor de la PDL, dispuși la acel moment să-l voteze pe Blaga în dauna lui Boc la Congresul din mai. Sperietoarea a funcționat, partidul s-a conformat.

Acum, în 2013, Mișcarea Populară este iar scoasă din sertar. De la vehiculul furatei Elena Udrea a ajuns fundația consilierilor prezidențiali de dreapta, conduși de fosta speranță a stângii, Cristian Diaconescu.

Ce se întâmplă nu e decât șantaj sentimental din partea lui Traian Băsescu. Nimic diferit față de 2011. După ce a crezut că Udrea poate câștiga, acum Traian Băsescu utilizează trucul Mișcării Populare pentru a-și aduce înapoi partidul, în genunchi, cerând iertare. Uitați-vă la toate declarațiile liderilor PDL, începând cu Oltean, cu Florea, cu Videanu și terminând cu umilitul Blaga și veți vedea că tehnica funcționează! PDL a greșit puțin, dar tot vrea rația de „soare” de la Cotroceni. Păstrând metafora lui Videanu, copilul cam idiot nu are curaj să plece din casa părintească și să-și caute drumul, așa că-și cere scuze părintelui deranjat de gândurile de independență ale odraslei.

PDL va continua să trăiască din pensia lui Băsescu, cu riscul ca, după decesul politic al acestuia, să poată spera la un ajutor social de 5-7%.

Mișcarea Populară e pastila care controlează și prostește și mai tare un PDL fără idei și fără curaj.

Sursă imagine aici

Schimbare fără politizare? Serios? O perspectivă realistă

Votul de la alegerile locale a fost unul foarte clar. USL are Președinția a 36 din 41 Consilii Județene, Primăria Capitalei și 5 sectoare din 6.

Puterea nu mai este împărțită ca în 2004, 2008 sau 2009. Puterea este acum într-un singur loc – la USL.

A fost un vot, spun unii masiv, împotriva PDL, împotriva politicilor democrat-liberalilor și a oamenilor pe care i-au promovat în funcție.

Cum putem deci, indiferent ce simpatii avem, înțelege votul? Ca unul de profundă schimbare, împotriva a ceea ce PDL a propus, la nivel de oameni și politici.

Și de aici începe circul, public, mediatic și politic.

Un aparent paradox mai intâi: românii sunt în general foarte nemulțumiți de administrație, de funcționari. Imediat cum se schimbă puterea, cei care au pierdut încep să urle cum pot mai tare cum „profesioniștii” – cei de care lumea în general e foarte sătulă – sunt epurați, pentru a lăsa loc „politrucilor”. Cum oare de avem o administrație atât de hulită, când ea e populată cu atâția profesioniști? Greu de înțeles.

Să mergem totuși mai departe.

Eu unul am obosit – și sunt tânăr – de întreaga discuție despre politizarea administrației și despre cum am fi cu toții mai veseli, mai deștepți și mai sănătoși dacă administrația ar fi depolizată. Cunoașteți discursul, e poate seducător, dar fără legătură cu realitatea.

Ar fi poate momentul să ieșim din ipocrizie. Să încetăm să transformăm, în concursuri trucate, membri de partid în funcționari publici model și să urlăm apoi că ne schimbă profesioniștii.

Eu cred în asumarea politică a administrației. Îți pui oamenii tăi și, după patru ani, suporți consecințele. Aici aș spune că sistemul majoritar de vot ne ajută tare, separând apele și deslușind responsabilitățile.

PDL a ajuns un standard. Prin catastrofele pe care le-a numit în funcții publice, a dat o lecție. Cei care vin știu că trebuie să aibă grijă. Observați la USL: cum calcă unul pe bec, zboară. Este una din lecțiile învățate după guvernare Boc.

Politizarea administrației nu e un lucru rău, atât timp cât există mecanismele de a fi tras la răspundere. Pericolul pentru eficiență nu e atât de mare, după guvernarea PDL: ca să nu ajungă istorie, nimeni nu își mai permite să acționeze în disprețul oricărei competențe.

Să politizăm, deci! Dacă nu ne place, în patru ani votăm, taxăm și schimbăm.