Moartea Mișcării Populare

Recunosc că n-am înțeles rațiunea electorală a unei mari Mișcări Populare asociate cu PDL. Ideea de a avea două mari blocuri electorale la alegerile din 2012, USL și Mișcarea Populară, mi s-a părut și mi se pare greșită din punct de vedere politic. Astăzi avem confirmarea că Băsescu și PDL cred același lucru.

Să explic de ce.

Scopul PDL în 2012 nu este acela de a câștiga alegerile, ci de a împiedica USL să ia 51% din mandatele viitorului Parlament. Avându-l pe Băsescu, strategia e suficientă.

Ca atare, ceea ce trebuie să facă PDL este să încurajeze din umbră și eventual prin elemente legislative (scăderea pragului electoral, de exemplu) fragmentarea spațiului partinic parlamentar. Toate tunurile trebuie puse pe opoziție, din direcții cât mai diferite și mai puțin asociate cu democrat-liberalii. Din această perspectivă, PDL ar trebui să susțină și să încurajeze (e adevărat, nu la nivel public) Partidul Poporului, PRM, PNG, PER și noul partid al lui Tokes (asta și pentru a sugera tensiuni cu UDMR). Chiar UNPR trebuie încurajat în a-și găsi propriul drum, prin acordarea unui spațiu guvernamental de manevră sau chiar prin mimarea unor dizidențe punctuale.

Într-un cuvânt, ceea ce contează sunt metodele cât mai diverse și creative de a lua voturi de la USL, pentru că, după alegeri, Băsescu va ști să strângă într-un singur coș aceste voturi, dând naștere unui nou CDR.

Mișcarea Populară, cu PDL alături, ar fi o lovitură dată acestei strategii. S-ar produce o polarizare a spațiului politic și am avea o axă principală de conflict politic. Partidele mici ar avea mult de pierdut și accesul în Parlament le-ar fi serios periclitat.

Încă o lovitură ar veni prin impunerea sistemului electoral majoritar într-un singur tur. S-ar conserva într-o oarecare măsură rezultatul din 2008 pentru partidele mari, iar partidele mici ar putea rata cu brio pragul, în lipsa redistribuirii de la nivel național.

Mișcarea Populară, ca proiect politic, tinde deci să submineze perpetuarea la guvernare a PDL după 2012.

Această idee, născută de Lăzăroiu și bine primită în cotloanele internetului interesat, a fost utilă pentru o perioadă militanților PDL. A fost una dintre iluziile, alături de avantajele guvernării, bineînțeles, care i-a convins să rămână uniți (livrată imediat după iluziile schimbării lui Boc de la Guvern și a schimbării lui Boc de la partid). Văzută ca o manieră de a ține mult mai bine partidul în frâu prin amenințarea că-și găsește un nou partid favorit, Președintele a luat și el parte la această bulă politică, prin legarea numelui Băsescu de înregistrarea Mișcării Populare.

Se pare că Mișcarea Populară i-a speriat destul pe greii PDL. Și-a făcut datoria și acum poate să moară. La o adică, pentru Băsescu există și UNPR.

Cel mai important însă, bula Mișcării Populare s-a spart atunci când ea a început să pună serios în pericol strategia pentru 2012. S-a creat impresia conform căreia în PDL rămân baronii și corupții, iar îngerii merg în altă parte. Rezultatul nu putea fi decât fragilizarea electorală a PDL.

Prin demiterea lui Lăzăroiu, iluzia Mișcării Populare dispare.

Se revine la strategia de bază, e mesajul dat de Băsescu și de PDL.

Astăzi n-a murit doar un pitic, astăzi a murit Albă-ca-Zăpada.