O privire către frontul opoziției. Alianța Doi-și-Un-Sfert?

Toate negocierile pentru alianțe mai mari sau mai mici în opoziție stau sub semnul blănii ursului din pădure. Finalitatea în fața mijloacelor, mijloacele politice în fața mijloacelor programatice. E scuzabil, în măsura în care vorbim de realpolitik și de strategie politică.

PNL a cedat poziții importante conservatorilor pentru a prelua inițiativa strategică în opoziție și pentru a da caracter de urgență situației politice. Liberalii ar fi avantajați de rupere ritmului și de bulversarea ciclurilor politice (prezidențiale înainte sau cuplate cu parlamentarele), iar Crin pare că nu mai are răbdare sau simte că nu mai poate până în 2014. Cum șansele sunt mici, planul B funcționează deja: alterarea negocierii cu PSD în interes propriu.

Agitându-se și provocând sentimentul urgenței, liberalii speră să obțină de la PSD ceea ce au pierdut cu PC-ul. Șantajează PSD cu posibilitatea etichetei de gropari ai opoziției unite și cer paritate în candidaturi comune la locale și parlamentare în 2012. E normal să încerce, pentru că e foarte puțin probabil să obțină o asemenea proporție în urma testului localelor: organizarea îi va trăda de fiecare dată. De aceea, PNL pare a nu mai prefera un scenariu ADA: ne batem separat la locale, vedem ce obținem în primul tur și stabilim proporția pentru candidaturile de la parlamentare. Cu foarte mici șanse de a se mișca ceva semnificativ în frontul guvernării până în 2012, liberalii caută să bulverseze acum PSD, folosindu-se de agitatorii profesioniști ai A3 care sunt imitați și de cei ai RTV, pentru a-și îmbogăți zestrea de candidaturi. Dacă nu iese 50-50, și 60-40 e bine, să fie primit.

Într-un asemenea tablou al dramelor declamate de Crin și reluate în mass-media cucerite pe bază de protocol (Ciutacu se lăuda aseară la Firea, înfierând adversarii alianței PNL-PC, că el, Badea și Gâdea l-au scăpat pe Orban de pușcărie în 2007 – curată declarație de independență a jurnaliștilor de mogul), e greu de înțeles de ce PSD acceptă premisele liberale. Comunicațional așa pare până acum, cu Ponta și ai lui de fiecare dată reactivi. Agenda 2019 a fost un pas tactic interesant, dar cred că temperarea împărțirii de funcții și discutarea programului comun înaintea elementelor de bucătărie politică ar avantaja mai mult PSD. Dacă se lasă totul în seama baronilor social-democrați, care să joace cartea opoziției dure pentru maximizarea rezultatelor împărțirii, s-ar putea să nu fie foarte eficient. Presiunea mediatică sporește.

Ne așteaptă deci două săptămâni interesante, cu reuniuni de partid și o inflație de știri pe surse. Ceea ce mă interesează cel mai tare e mesajul Antenelor, cât de util va fi el prestației PNL-ului, care a inițiat și accelerat dansul ritualic al împerecherii și împărțirii cu partidele opoziției parlamentare.

Vom avea oare Alianța Doi Și-un Sfert, formată din două partide și un sfert de mișcare politică (cum îți trebuie 5% să te numești partid – trecerea pragului parlamentar - și cum PC e pe la 1 virgulă în susținere publică, raționamentul e valid)?