Coaste și șoricei pentru Albă-ca-Zăpada

Mă amuză teribil subiectul coastei rupte din PDL pentru a deveni Albă-ca-Zăpada. Rudele mai sărace ale scenaristului Dan Diaconescu propovăduiesc iminența noului partid de zici că epidemia înnoirii și vopsiri politice aduse de Dan Voiculescu face victime și pe unde nu te aștepți. La atâția mântuitori politici, pe cuvântul meu dacă nu se cere măcar un Toma necredinciosul!

Moașele de partide politice, prea tinere sau prea fricoase în momentul CDR, se pare că au orbit și vor să-l arunce pe Traian Băsescu la acel capăt al istoriei pe care i-l indica el lui Stolojan la alegerile prezidențiale din 2000. Nu pot să-mi explic altfel tot acest delir despre necesitatea ca Băsescu să rupă partea necontaminată din PDL după sau chiar înaintea Convenției Naționale, transplantând-o în inima proiectului de modernizare a statului.

Ceea ce se întâmplă în aceste zile arată cât de complicat este momentul politic pentru Traian Băsescu. Este complicat în primul rând pentru că Președintele are de-a face cu propriul partid și nu poate aborda clasica strategie a antagonizării și dezbinării. Băsescu nu-și permite, de-acum înainte până după Congresul PDL, să-și pună în cap niciun grup sau grupuscul din partidul său de suflet. 20-30 parlamentari supărați și bine orientați îi pot face lui Traian Băsescu surpriza pensionării politice definitive. Cu Preda, Macovei&Co. urcați în propria bărcuță cu vânt prezidențial din spate, primul război mondial pedelico-pedelic va începe cu Băsescu victimă ritualică.

Sfârșitul Președintelui nu pare a avea nicio legătură cu coalizarea opoziției, ci tocmai cu propriul partid. Dacă echilibristica elefantului politic Băsescu nu reușește, s-ar putea ca șoriceii portocalii, și așa speriați de perspectiva lui 2012, să nu mai viseze să devină Mickey Mouse și să migreze spre ținuturile guzganilor rozalii. Oare domnul Lăzăroiu va mai citi atunci povești?