Îmi povestea un prieten un caz-școală despre cum tratează politicienii corupția.
La Slatina, până anul trecut singura oază portocalie într-un județ roșu de multe zeci de ani (totul s-a rezolvat cu trecerea primarului la PSD înainte de locale), actualul viceprimar a fost condamnat pe 7 decembrie, definitiv, la patru ani cu suspendare pentru fapte de corupție. Pedeapsa era pentru ce a făcut viceprimarul când era administrator public al municipiului Slatina. În același dosar, viceprimarul Slatinei de la acea vreme a primit tot patru ani, dar cu executare.
Întrebarea firească este ce i s-a întâmplat viceprimarului PSD dovedit corupt. Excludere? Revocare din funcție? Deloc. Viceprimarul a fost „recompensat” provizoriu și i se pregătește o avansare. După ce fostul primar s-a făcut senator (de dragul imunității, spun gurile rele), înainte de Crăciun viceprimarul condamnat, Prina pe numele său, a preluat atribuțiile de primar. Mai mult, la alegerile parțiale care vor avea loc pe 3 februarie, Prina e dar aproape sigur drept candidat USL.
Este doar unul din multele cazuri ale ultimilor ani de corupție în rândul politicienilor. Atât doar că nu a fost mediatizat la nivel central. Concluzia e că nici corupția dovedită nu-i mai mișcă pe politicieni. „Nesimțirea” lor în legătură cu tema e, în mod cert, legată de „nesimțirea” electoratului, care votează dalmațieni și corupți pe bandă.
Ne aducem cu toții aminte de 2004 și de anii care au urmat. Anticorupția era totuși una din temele care mișca electorat (care era acest electorat, să ne spună sociologii). Nu degeaba a fost una din emblemele alianței DA.
Mă întreb firesc, văzând tot mai multe astfel de cazuri (primari și parlamentari arestați sau condamnați luați în brațe de electorat, voturi în Parlament în care nu încuviințează arestări ș.a.), ce a omorât tema anticorupției în România.
Unii îmi vor spune că ea a fost tot timpul marginală și semnificativă doar în contextul unor alegeri foarte strânse. Dezechilibrarea spațiului politic a redus importanța temei.
Sau e eșecul anticorupției ca subiect cu impact public una din consecințele eșecului mandatului lui Băsescu? Este anticorupția atât de direct legată de persoana Președintelui?
Știu că Vasile Dâncu a vorbit prin campania electorală despre aceeași moarte a anti-corupției. Dar există (public) cifre și analize mai aprofundate (corelări de bazine electorale cu teme de interes, cercetări calitative legate de corupție)?
Credit poză
După parerea mea miscarea anti-Basescu a incorporat cumva anticoruptia. Adica s-a ajuns la un consens ca BVB si Udrea sunt cei mai corupti dintre corupti si de aceea docorarea guvernului Boc "este" o masura anticoruptie. Rezultatul: in Corruption Perception index Romania isi ibunatateste spectaculos situatia in 2012, un salt comparativ cu cel din 2007.
RăspundețiȘtergereVezi aici parerea mea: http://civitaspolitics.org/2013/01/08/costurile-interne-ale-crizei-politice-o-masuratoare/
si aici graficul unde se vede si saltul din 2007: http://codruvrabie.blogspot.ro/2012/12/progrese-relative-dar-vizibile-ro.html
Multumesc, Andrei, pentru precizari si informatii!
RăspundețiȘtergereAsadar, anticoruptia a fost practic sacrificata si scoasa de pe lista criteriilor de decizie electorala - „toti sunt la fel”.
Pe de alta parte, ma uit la Eurobarometrul din februarie 2012 - acolo, 96% dintre romani identificau coruptia drept o problema majora pentru ei http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/eurobarometru-coruptia-o-problema-majora-pentru-96-dintre-romani-253819.html .
Si, cu toate astea, la alegeri constatam o alta atitudine. Imi aduc aminte de Basescu in campania pentru parlamentare cand indemna oamenii sa nu voteze corupti si, doar de-ai dracului, oamenii au facut invers.
Concluzia ar fi sa vedem evolutia temei dupa ce se termina si capitolul Basescu.
Da si nu. Adica toti sunt corupti adr nu toti sunt la fel. Nu am date dar nu m-ar surprinde daca multi alegatori USL ar fi frem convinsi ca au tinut cont de coruptia (de aprtid) cand au votat :)
RăspundețiȘtergereAndrei
Poate se gaseste vreun posesor de SPSS-uri/Excel-uri bine ticluite sa ne lamureasca:)
RăspundețiȘtergeresalut :) mulţam de răspândirea graficului, Andrei :) eu nu-s posesor de alte grafice ori tabele bine ticluite, pentru că nu m-am ocupat niciodată (serios!) de impactul electoral al retoricii anticorupţie... însă cred că n-a avut niciodată un impact semnificativ, chiar dacă am fost învăţaţi să credem altfel... mai exact, până la alegerile din 2004, nu se poate măsura altceva decât retorica; abia de la alegerile din 2008 (sau de la europarlamentare, eventual de la referendumul din 2007) s-ar putea corela ceva din activitatea DNA (sau ANI) cu impactul electoral--iar setul ăsta de date mi se pare prea puţin pentru a putea trage concluzii „serioase”... cu alte cuvinte, dacă vrem să măsurăm impactul retoricii, în trecut, cred că n-are valoare adăugată; iar dacă vrem să măsurăm impactul acţiunii de substanţă, în prezent, cred că n-avem destule date :( mai amintesc aici că Ovidiu de la colţu' străzii a scris despre alegerile locale şi parlamentare din 2008, arătând că acuzaţiile de corupţie n-au contat în alegerea făcută de votanţi... aşa încât ipoteza mea e că nu contează substanţa comunicării (corupţia sau anticorupţia), ci sursa ori acţiunile comunicatorului... poate găsim ceva pe la Claudiu Tufiş?!? seara bună! :)
RăspundețiȘtergereTind sa fiu de acord cu tine, Codru.
RăspundețiȘtergereDar ma intreb atunci de ce interesul exagerat in raport cu voturile obtinute pe care Basescu si dreapta sa l-au acordat anticoruptiei. Este doar o marca identitara care permite revenirea constanta la 2004? Sau o modalitatea de a gadila niste civico-intelectuali sensibili la subiect si susceptibili de a valida un proiect politic?
Intreb si eu:)
Lucrurile trebuie un pic (mai mult) nuanțate, că dacă ne uităm din avion la date nu aflăm mare lucru.
RăspundețiȘtergereÎn primul rând trebuie să facem distincția între criteriile electorale pentru alegeri locale și generale. Cetățenii, fără să fie ei prea dezghețați, nici automate de vot nu-s.
În ultimele două mandate asistăm la o împământenire lentă, dar sigură, a opiniei cum că toți primarii fură, dar sunt unii care și fac ceva pentru comunitate, iar alții care doar fură. Așadar, criteriul corupției devine irelevant, pentru că distinge doar între hoți prinși și hoți neprinși. Cazul Slatina nici nu e cel mai spectaculos (că e doar potențial), vezi spre exemplu Rm. Vâlcea, unde peste 30.000 de cetățeni au semnat să-l facă cetățean de onoare pe primarul proaspăt condamnat definitiv și irevocabil.
Apoi, și acest lucru e valabil cu cât localitatea e mai mică, crește importanța rețelelor informale, în contextul păguboasei reforme a sistemului electoral. Un primar de comună are o listă cu votanți: ajutor social, legea 18, angajați la primărie/școală/etc., beneficiari ai unor proiecte ale primăriei, implicați în diverse lucrări publice. După unul-două mandate atent administrate, această listă conține suficienți oameni încât să garanteze primarului că iese pe primul loc, adică se realege (că nu mai avem turul doi).
Corupția devine irelevantă, pentru că relația primarului cu alegătorii are oricum baze nu tocmai morale. Uite-așa se face că în localități precum Jilava găsim primari aleși deși se aflau în închisoare sau în arest preventiv.
La alegerile generale (anti-)corupția poate să fie o temă cu impact major în funcție de context. Mai exact, poate să devină un argument de tipul „ajunge, s-a furat prea mult”, pentru că și aici întâlnim tot mai des opinia „toți fură”. Însă e foarte important care sunt celelalte teme, cu ce compari criteriul corupției. A fost o greșeală tactică majoră a PDL că o temă precum corupția, care se activează în contexte specifice, poate să bată nemulțumiri legate de efectele crizei economice și de programul de austeritate. Toate datele arată că numărul celor afectați direct la buzunar a crescut constant în perioade 2009-2012 și că aceștia nu pot fi îmbunați cu argumente de tipul „noi furăm mai puțin” (mai ales dacă nici măcar nu ești în stare să ajungi cu mesajul la public, pentru că ceilalți au o strategie de comunicare mai eficientă).
În fine, probabil că subiectul merită o discuție mai amplă. Mai zic doar că privitul unor date de sondaj și trasul de concluzii pe baza lor (am văzut că e la modă în părelologia ce tinde să înlocuiască știința în spațiul public la noi) trebuie făcut cu circumspecție, mai cu seamă la teme precum corupția. Diferențele între fapte (a furat au ba) și percepții (eu cred că a furat au ba) sunt mari. Principalul factor care determină percepția este televiziunea, lucrul ăsta se vede pe toate seturile de date. Atunci e puțin relevant că primarul X a furat (decizie definitivă și irevocabilă), dacă cetățeanul crede sincer că de fapt n-a furat, ci este victima unei mașinațiuni politice. În acest caz, poate fi cetățean de onoare, chiar martir.
De acord cu distinctia dintre alegerile locale si cele parlamentare. Motivatia votului este diferita si analiza trebuie sa fie in consecinta.
RăspundețiȘtergereLa fel, e nevoie de mult mai multa subtilitate atunci cand analizam ce spun oamenii, ce cred ei si cum actioneaza. De multe ori, in analiza publica si jurnalistica ramanem la prmul nivel.
As spune ca nu e atat de banal cazul de la Slatina. La Valcea l-au facut cetatean de onoare, nu l-au mai votat inca o data. La Craiova nu l-au mai ales primar (desi nu e nici macar condamnat). La Slatina e condamant definitiv si USL defileaza cu el, acum pe post de primar interimar si, foarte probabil, de candidat cu 99% sanse de castig.
Inteleg ca omului nu i-au suspendat drepturile electorale, dar ma intreb, moral vorbind, cum poate un condamnat pentru coruptie sa candideze pentru administrarea unui oras pe care s-a demonstrat ca l-a furat? Nu e asta o tema de meditat in Parlament si eventual de actionat la modificarea Constitutiei? Cum poti lasa in functii publice oameni condamnati definitiv pentru fapte de coruptie?
As spune ca politicienii si-au atins scopul. Bagand justitia in jocul partizan, au decredibilizat-o si mai tare si au facut-o marginala in evaluarea electorala. Cu ce se intampla in CSM, sperante nu sunt prea mari.
@Phaim, mulţam de tendinţă ;) cred că PDL a avut o strategie de comunicare electorală absolut dezastruoasă! :(
RăspundețiȘtergere@Ovidiu, mulţam de explicaţii--ştiam eu că mă pot baza pe tine ;) mi-aduc aminte că victimizarea a fost, pe la-nceputul anilor 2000, direcţie strategică de finanţare/dezvoltare pentru o mare fundaţie din bucureşti--desigur, nimeni nu s-a gândit atunci că poate apărea şi auto-victimizarea corupţilor, pentru beneficii electorale :(
@Phaim2, există un studiu de Ross Hammond, de la începutul anilor 90, care face un model statistic pentru acţiuni anticorupţie--concluzia e că e foarte eficient, descurajator sau înfricoşător să comunici despre succesul condamnării unor corupţi, respectiv complet ineficient şi contraproductiv să comunici despre intenţia de-a deschide cercetări în dosare incerte de corupţie... eroarea asta de comunicare ne bântuie din 2005 :(
Codru,
RăspundețiȘtergerepoate popularizam acest studiu al lui Hammond si il trimitem pe la niste case de oameni interesati:). Poate si pe la PDL, pe la Cotroceni, prin alte zone o fi ceva interes;).
@Codru: Studiul respectiv trebuie și el citit cu grija relativizării contextului cultural. Una din ipotezele implicite este că pentru cetățeanul mediu este reprobabil moral să fii condamnat pentru corupție.
RăspundețiȘtergereDin învățăturile unor studii calitative (deci cu limitările de rigoare), aș zice că la noi gama de reacții la o condamnare pentru corupție este mai variată, de la „ăsta chiar a furat” până la „victimă politică”, trecând prin „a luat și el câte ceva, dar a făcut și lucruri bune” și „e adevărat că a mai furat, dar nici chiar așa, sunt alții care fură mai mult”.
Relativitatea asta ține de o lungă suprapunere de influențe ale unor culturi în care furtul o fi el păcat capital, dar mai discutăm. E strâns legată și de ceea ce spune Phaim mai sus, cum poți vota cu conștiința împăcată un corupt? Simplu, dacă în etica ta individuală furtul e relativ, nu ai probleme de conștiință.
Off-topic: ce enervant e sistemul ăsta cu anti-roboți la fiecare postare!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereia să vedem, poţi accesa linkul? dar am oarece temeri în materie de copyright, că nu mai ştiu nici de la cine am primit copia asta :( deşi, dacă e vorba de utilizare educaţională, nonprofit, n-ar trebui s-apară probleme :) de văzut concluzia 2, pagina 16 ;) https://www.dropbox.com/s/09buxhc067bnaue/Endogenous%20Transition...%20in%20Corruption%2C%20Ross%20Hammond.pdf
RăspundețiȘtergere@Ovidiu
RăspundețiȘtergereApropo de ce spui ca ai vazut in focus-grupuri. Am asistat la inceput de septembrie la niste focus-uri in Bucuresti. Am fost uimit de-a dreptul de modul diferit in care priveau votanti PDL si USL teme precum anticoruptia, statul de drept. Votantii PDL utilizau un discurs in care tindeau sa supraliciteze dimensiunea moralitatii in politica, chestiuni de valori. De cealalta parte, electoratul USL era foarte pragmatic, orientat catre temele economice. Pareau atat de departe unii de altii acesti oameni.
#Sistemul de comentarii este unul dintre marile binecuvantari ale blogspotului, stiu:(
@Codru
Merge link-ul, multumesc. Il tin pentru mine, in scop educativ:)
@Ovidiu, scuze, abia acum am văzut şi comentariul tău despre relativizarea contextului--ai perfectă dreptate, însă ce-am înţeles eu din Hammond ar fi fost util în 2004-05; acum e prea târziu, dpdv cultural, the damage is done, că s-au creat aşteptări şi reflexe, nu doar individuale, ci şi instituţionale... acum e nevoie de o altă strategie de comunicare...
RăspundețiȘtergere@Phaim, cu plăcere :)
RăspundețiȘtergere