Momentul de comunicare de ieri al premierului a fost, la o primă vedere, o reușită. În logica dezbaterii bugetului din România, este o premieră un astfel de eveniment. Evenimentul s-a bucurat de suficientă expunere mediatică, bineînțeles până când să apară vestea divorțului anului.
Pentru cei care atacă logica preponderent comunicațională a intervenției, power-point-ul aparent simplist, aș spune că mi-aș fi dorit să văd măcar un astfel de exercițiu la Emil Boc, cel care, după cum știm, nu explica bugetele, ci le mitralia verbal. E puțin ipocrit să acuzi lipsa de comunicare a guvernului Boc drept una din cauzele declinului PDL și apoi să critici un demers firesc de comunicare din partea actualului Guvern.
N-aș cădea în capcana de a comenta „starea națiunii” a lui Ponta în termeni de atribuții constituționale premier – președinte. La un prim nivel, simbolic, Ponta și-a asumat aseară guvernarea deplină a României.
Nu am avut parte de prezentarea unei viziuni despre viitor. Tema centrală a fost cea a rupturii, una abil construită, fără a identifica persoane și partide. Ponta se rupe de un trecut pe care l-a populat chiar el timp de șase luni cu primul său Guvern. Dar asta contează mai puțin – să ne aducem aminte că Sarkozy, ministrul de interne a lui Chirac, a avut în campania prezidențială din 2007 exact aceeași poziționare.
Ponta a încercat să definească un punct zero al guvernării în vederea unei gestiuni ulterioare mai facile a responsabilității. Ideea cu care cred că ați plecat după conferința de presă este câte datorii avem de plătit, câte dobânzi, câte restituiri de taxe auto sau de imobile (pe seară, Ponta a atacat același segment cu și mai multă duritate). Am ieșit din logica „câși bani merg unde”, asta și pentru că, inteligent comunicațional, bugetele pentru domenii au fost exprimate în cifre brute, fără raportare la PIB (altfel, educația și cercetarea au doar 3,14% din PIB). De altfel, totul a fost o prezentare umanizată a bugetului, raportată la cetățean – așa cum s-a dorit, deci reușit din prisma acestui obiectiv strategic.
A fost deci ruptură de trecut, nu viziune pentru ceea ce urmează. Și aici ar fi marele minus al prezentării de aseară. În slide-ul trei al prezentării sale, Ponta a opus două „modele” de dezvoltare – cel de până acum, eșuat, al austerității și cel pe care el vrea să-l contureze: al disciplinei, dezvoltării și echității. Acest nou model nu a fost declinat pentru anul 2013. Am avut cifre de bugete, am avut câteva măsuri de imagine, de captare a bunăvoinței (reducerea numărului de consilieri, reorganizarea în ministere ș.a.), dar nu am avut prezentarea unor măsuri tare care să permită o ruptură și apariția unui nou model. În schimb, după slide-ul 14, cel cu datoriile istorice, avem aruncate la grămadă obiective și măsuri pentru perioada 2013 – 2016.
Comunicațional, Ponta încearcă să acompanieze o temă a grelei moșteniri abil introdusă, dar centrală pentru poziționarea sa (contrar a ce zicea ieri CTP) cu multe măsuri mici, de imagine. E un moment foarte greu, facem și noi ce putem, avem bună-credință. Nu există o articulare a acestor măsuri.
Ponta își lasă în urmă programul de guvernare asumat înaintea campaniei electorale. Sunt acolo 135 măsuri pe care USL și le propune. Ar fi putut premierul spune aseară câte dintre aceste măsuri vor fi, complet sau incomplet, îndeplinite prin bugetul pentru 2013? Ar fi putut, dar nu a făcut-o. Tind să cred că nici nu l-ar fi avantajat. Acest lucru este aviz și pentru cei care, înainte de alegeri, iau niște bani de la finanțatori ca să arate ce s-a promis și ce nu s-a făcut la guvernare – un astfel de mecanism de monitorizare este necesar să fie tot timpul în funcțiune, ca în SUA sau Franța.
Lipsesc măsurile-far pentru crearea de locuri de muncă. Ponta nu este în stare sau nu poate să evalueze impactul bugetului său asupra celei mai mari probleme a României – numărul prea mic de salariați. Există doar pe ultima pagină a prezentării, ultimul rând, o cifră - „175 euro este beneficiul per cetățean al măsurilor noi introduse prin proiectul de buget”. Care e geneza acestei cifre, nimeni n-a întrebat. În plus, care ar fi „măsurile” cu impact, că Guvernul ne-a prezentat alocări. Dă 7,5 miliarde de euro la investiții (din care 2,5 miliarde din fonduri europene), dar care e lista de proiecte unde vor merge banii în 2013 – măcar pentru marile proiecte ale d-lui Șova.
Ca să concluzionez: un exercițiu foarte util și chiar reușit de comunicare, o asignare de responsabilități și o ancoră pentru măsurile grele pe care le va lua Guvernul, un mare eșec în termeni de a da concretețe unui model de dezvoltare diferit de ce am avut. Continuăm în linia guvernului Boc, dar există, poate ca la început, mult mai multă grijă pentru comunicare.
Credit poză aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu