sâmbătă, 13 martie 2010

O mare si fericita familie. Studiu de caz: primarul Antonie Solomon

Mass-media nu acorda un interes decat punctual politicii locale. Sunt mai mediatizate furturile, violurile si codurile rosii sau portocalii, redate pe repede-inainte de corespondentii locali. Atentia jurnalistilor e orientata decisiv asupra a ceea ce fac demnitarii in Bucuresti. Pozitiile politice si relatiile intre partide, in provincie, tradeaza insa atitudini care, daca n-ar fi vorba de Romania, te-ai gandi ca sunt efect al interesului public.

Ceea ce se intampla la Craiova dupa arestarea lui Solomon nu are nicio legatura cu lupta din Senat dintre democrat-liberali si social-democrati. Lipsa de incredere a cetatenilor in partidele politice, relevata de toate sondajele de opinie, poate fi rezultat si al difuziei partinice la nivel judetean. Nu numai ca nu avem confruntari ideologizate (ceea ce e atat de rar si la centru), dar lipsesc si pozitionarile tactice, care fac din spatiul politic, fundamental confruntational, o mare si fericita familie politica.

Cateva elemente de context:

• Solomon este ales primar PSD al Craiovei in 2004.

• In 2005, oportunist, Solomon trece la PD, dupa ce esueaza in a prelua sefia organizatiei PSD Dolj.

• In 2008, Solomon castiga alegerile locale in Craiova din primul tur cu 56%.

• La alegerile pentru presedintia Consiliului Judetean Dolj din 2008, se confrunta pesedistul Prioteasa si pedelistul Berceanu. Berceanu reuseste sa castige in judet dar pierde alegerile in Craiova, surclasat de Prioteasa. Sunt aceleasi alegeri, desfasurate in aceeasi zi – 1 iunie, in care Craiova este castigata lejer de Solomon. Miroase a tradare, la care participa si liberalii, ce securizeaza colegiul de deputat al lui Mihai Voicu (38.000 locuitori, unul din cele mai mici din tara).

• La alegerile parlamentare, Solomon se implica, cel putin la nivel de panotaj, si, din 4 colegii de deputati si 2 de senatori, PD-L obine 2 deputati si 2 senatori. PSD are doar un singur deputat.

• La alegerile prezidentiale din 2009, PSD, dupa ce schimba conducere locala, castiga Craiova in ambele tururi, diferenta in turul al doilea fiind de 10 puncte procentuale (aproximativ 25.000 voturi). Solomon se implica in campanie nu doar in Craiova, dar si la nivelul judetului. Nu acelasi lucru se poate spune despre Berceanu, rar vazut prin judet.

• Intre cele doua tururi ale prezidentialelor, Solomon, intr-un acces de sinceritate, marturiseste ca va ramane intotdeauna un om de stanga.

• In 2 martie, Antonie Solomon este retinut de DNA Pitesti. Ulterior, judecatorii decid arestarea sa preventiva pentru 29 zile.

• In presa locala, culminand cu interventia la cea mai urmarita televiziune locala, liderii PSD (cu exceptia celui care conduce PSD Craiova) ii iau apararea lui Solomon. Toti il considera nevinovat si considera retinerea abuziva. Mai mult, pesedistii critici la adresa lui Solomon sunt serios mustruluiti.

• Nimeni nu vorbeste despre vreun referendum de demitere a primarului.

Pozitia PSD fata de Solomon e foarte curioasa. Intr-o prima faza, te-ai gandi ca politicienii sunt si ei oameni. Cand insa mizele sunt atat de mari (Craiova e un municipiu de 300.000 locuitori si are un buget pe masura) iar cand interesul politicienilor de a controla cat mai multe fonduri il stim cu totii, motivatiile umaniste dispar. Neagresiunea din ratiuni strategice (eventuala larga sustinere a primarului in randul electoratului, insotita de dorinta de a astepta derularea evenimentelor) nu exclude condamnarea practicilor de coruptie, solicitarea unei pozitii publice a lui Solomon in legatura cu acuzatiile si exprimarea dorintei ca municipiul sa fie condus in interesul craiovenilor. In fapt, o subtila pozitionare pentru urmatoarea lupta electorala, anticipata sau la termen. Ca sa nu mai spunem ca, daca tot sunt circumspecti, pesedistii olteni puteau sa taca, furnizand raspunsul standard cu „justitia sa-si faca datoria”; politic, laudele si sustinerea pentru Solomon nu ii ajuta in niciun fel.

Situatia din Craiova arata un sistem de reciprocitati electorale, unde culoarea politica nu conteaza. Unanimitatea nu e dictata insa de vreun proiect comun, ci de gandul ca existenta sistemului poate fi pusa in pericol. Mai ales cand coruptia e cuvantul-cheie al povestii.

Intr-un asemenea context, nu-mi pot aduce aminte decat cuvintele unui politician local: „doar DNA ne mai poate reforma partidul”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...