In ultimul Eurobarometru (realizat in octombrie-noiembrie 2009, dat publicitatii in ianuarie 2010), partidele politice sunt institutiile nationale in care romanii au cea mai putina incredere: 11% in noiembrie 2009, in usoara scadere fata de iunie 2009 (12%). Comparativ, in toate cele 27 state ale UE, media increderii era de 16% in noiembrie 2009, fata de 19% in luna iunie a aceluiasi an. Tendinta este, deci, aceeasi, de scadere. O alta dinamica arata datele furnizate de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii pentru perioada 1998 – 2008, de unde se desprinde o usoara apreciere in ultimii doi ani ai analizei (minime in 2000 si 2006, maxime in 2004 si 2008 – ani electorali).
Este interesant de studiat relatia partidelor cu binomul stat – societate civila. Pana la urma, partidele mediaza elementele binomului, din pozitia de institutii de drept privat de interes public. Asadar, partitocratia (efect al cresterii exponentiale a puterii partidelor, in dezacord cu increderea acordata lor ca institutii, de catre cetateni) inseamna nu numai confiscarea statului de catre partide, dar si a societatii civile. Romania traieste pe deplin anihilarea si decredibilizarea societatii civile ca actor politic. Gradul de participare publica (intr-un sondaj din februarie 2010, doar 1% din romani spuneau ca sunt membrii ai unor organizatii non-guvernamentale si 10% membrii ai unor sindicate) tradeaza lipsa spiritului comunitar (efect al perpetuarii unor scheme de supravietuire individuale), dar si posibila perceptie negativa a implicarii societatii civile in experimentele politice CDR si DA.
Atat in campania prezidentiala, cat si ulterior, am asistat la ignorarea discursiva a unei realitati. Am auzit de atatea ori ca partidele reprezinta poporul. Intr-o asemenea criza a reprezentativitatii si credibilitatii partidelor, te intrebi firesc care ar putea fi modalitatile in care s-ar putea profita electoral, in Romania.
Exista, dupa mine, 3 modalitati:
- Populismul indreptat impotriva partidelor, practicat din interiorul partidelor (pozitii statutare). E modalitatea care a dus la succesul electoral al PDL si al lui Basescu.
- Populismul impotriva partidelor, practicat din pozitia unui independent, fost membru de partid. E ceea ce reusit Oprescu sa faca in 2008 in cursa pentru Primaria Capitalei. Esecul primarului la prezidentiale, alaturi de aparitia independentilor (in fapt, efortul partidului guvernamant de a da imaginea salubrizarii spatiului partinic) invalideaza abordarea.
- Modalitatea inca nepusa in practica in Romania: populismul impotriva partidelor, efect al discursului si actiunii societatii civile. Am aici in minte purtatori credibili de mesaj din societatea civila, coordonati, care sa denunte deriva partinica. Scopul pe termen lung ar fi restructurarea/purificarea spatiului partinic din interior, prin transformarea structurii de tip ONG in partid politic.
In Bulgaria, unde increderea in partide e chiar mai scazuta decat in Romania, s-a putut pune in practica cea de-a treia modalitate. Si ma gandesc aici la evolutia GERB, o organizatie non-guvernamentala care a devenit la sfarsitul lui 2006 partid politic, reusind in 2009 sa castige puterea. Oare de ce mai e nevoie sau de cat timp mai e nevoie sa ajungem si in Romania la un GERB?
Pentru ca la noi s-a ars patima asta prin anii '90, cand cu Alianta Civica si cu alte chestii care au dat in CDR. Acum lumea e blazata si in privintza asta. Stii cum zicea unul din personajele lui Caragiale: E nevoie de o dictatura, care va sa zica sa ma intzelegi, ca-n Rusia. Dar rapita? Ai vazut rapita cat a crescut anul asta?
RăspundețiȘtergereVezi ca din punct de vedere statistic este foarte probabil ca 11% sa fie egal cu 12% (diferentele sa nu fie semnificative). Deci nu poti sa spui ca a scazut un pic. Jurnalistule... :p
:) :wink:
Mi-am insusit-o pe-asta cu statistica. Deh, hipo-SPSS:).
RăspundețiȘtergereApropo de arsul cu Alianta Civica. Si la bulgari s-a intamplat acelasi lucru prin 1995, dupa o guvernare socialista dezastru. Au venit apoi CDR-isti lor, mai buni decat ai nostri, dar nici ei fara mari realizari. Apoi ei l-au primit pe rege (noi nu:)), in 2005 s-au intors la socialisti, iar in 2009 au votat populistii astia de GERB, porniti ca societate civila. Ideea e ca la bulgari s-a putut un al doilea CDR. Avand in vedere cat suntem de asemanatori (fratii nostri de monitorizare UE), ma intreb de ce nu s-ar putea si la noi un al doilea CDR, mai sofisticat insa.