Două sentimente la zi despre USL

Numai cine nu vrea nu recunoaște cum se faultează singură Opoziția în aceste zile. În loc să profite de proteste, de dezintegrarea PDL, de critica puterii venită din partea societății civile instituționalizate, de ultimul sondaj IMAS – foarte multe oportunități, deci-, USL are mari probleme de coerență și pare incapabilă să-și gestioneze drumul către victorie. Nu e chiar străină desfășurarea de momentul 2009.

Demisie-grevă-boicot. Brambureală poziționării parlamentare a USL arată cât de greu este de gestionat o astfel de alianță și cât de greu le este celor doi lideri să vină cu o strategie care să primească suportul propriilor deputați și senatori. Curajul liberalilor s-a ciocnit de conservatorismul social-democraților și a reieșit imaginea unor parlamentari care nu merg la muncă, dar care își ridică salariile, diurnele, banii pentru secretare și șoferi. Strategia inadecvată de setare a așteptărilor a arătat un USL șovăielnic, cu lideri incapabili să se impună. Nu degeaba, amintindu-mi de episodul anticipatelor din 2005, Tăriceanu a condus ieri PNL în Parlament.

„În Piață stau oameni la -15 grade, iar USL nu e în stare de gesturi similare, votându-și funcții și nerenunțând la cazarea în hoteluri de 5 stele”. E doar una din replicile care ar putea veni în legătură cu atitudinea opoziției. Noroc că pedeliștii sunt prea ocupați să se certe între ei ca să vină cu o reacție coordonată și susținută.

Dincolo de această lipsă de coordonare, importantă, dar punctuală, gândul care mă încearcă tot mai tare e cel al inadecvării obiectivelor PSD și PNL. Social-democrații și liberalii privesc către zări diferite. Așa cum este firesc, oamenii lui Ponta se gândesc la alegerile parlamentare. Din partea cealaltă, Antonescu, mânându-și oamenii din spate, se gândește la prezidențiale.

Am văzut în aceste două săptămâni o prestație decentă a lui Victor Ponta, ponderat și disciplinat. În jumătatea galbenă a Uniunii (că liberală nu-i pot spune), am văzut un Crin Antonescu isteric și inadecvat, un Emil Boc de pe vremuri, cu vocea mai fumată și cu trecerile de frază mai line. În timp ce Ponta simte că i se apropie timpul domniei (deocamdată, episodul Năstase pare a nu-l clătina în niciun fel), Antonescu simte că i se închide în acest an fereastra de oportunitate, că nu mai are energia și conjunctura pentru 2014. Că miza sa este să facă din 2012 un an prezidențial, cu toate riscurile și mijloacele.

Trăim un moment în care chiar cred că nu i-ar simți nimeni lipsa lui Antonescu. Prospețimea sa se topește într-un sentiment tot mai general că nu are nimeni nevoie de el, ca Președinte. În ritmul acesta, dacă ține căruța USL până în 2014, i-aș spune lui Victor Ponta să se pregătească să joace rolul de Traian Băsescu pentru dragul de Crin.