Sec, știrea BBC de dimineață spunea că premierul și-a dat demisia din cauza protestelor străzii. Încă un guvern european învins de criza datoriilor suverane, consemna CNN. Piețele se uită deci cu mare atenție la România. Cu atât de mare atenție, încât, după cum spunea Președintele, nu ne permitem anticipate și un Guvern trebuie instalat rapid.
Stai și mă gândesc, pentru o țară căreia i s-ar revizuit prognoza de creștere, una dintre cele mai sărace din UE, ce semnal transmite numirea unui premier care n-are niciun fel de legătură cu economia, la fel precum cel pe care l-a înlocuit și căruia tocmai un astfel de lucru i s-a tot reproșat.
Băsescu alege să abordeze criza și guvernarea în forță. Preferă disciplina unei competențe economice de care toată lumea spune că este atâta nevoie.
Un prim-ministru din zona economică ar fi mutat centrul guvernării de la Cotroceni la Guvern. Înțelegând cu mult mai mult din economie decât înțelege Băsescu, într-o perioadă de criză, un astfel de premier ar fi preluat controlul guvernării. De facto.
Traian Băsescu rămâne, politic, centrul de iradiere în ceea ce privește politicile economice. Tot el ne va anunța ce și cum. Pentru a menține controlul, nu preferă competență economică in-house, ci una externalizată și venită din diferite direcții, începând cu BNR. Un Ministru de finanțe precum Bogdan Drăgoi – așa cum se anunță – este irelevant pentru personalizarea politică a mesajului economic.
Având în vedere că se previzionează păstrarea unor miniștri precum Udrea, e tot mai clar că Băsescu a ales astăzi controlul în dauna eficienței (în mintea sa de căpitan de vas, se poate să fie echivalente). O altfel de guvernare nu e gândită ca elementul decisiv în lupta pentru menținerea la putere post-2012. E, deci, cazul să ne așteptăm alte multe mișcări, din diverse zone. Vom avea o guvernare militarizată, aliniată în spatele Președintelui, nimic mai mult. Instinctul de conservare al Președintelui e prea mare pentru a juca un joc cu cărțile pe masă, bazat pe performanța executivă – n-a făcut-o, până la urmă, niciodată.
În 2009, după răsturnarea de situație din 6 decembrie, cineva îmi spunea că serviciile nu l-au lăsat din mână pe Băsescu. În 2012, semnalul public e că Băsescu nu vrea el (sau nu poate) să lase serviciile din mână. Președintele inspiră forță în raport cu mediul politic prin intermediul stimulentelor venite dinspre structurile de informații. Acesta e mesajul public transmis și el nu are cum să nu provoace ceva transpirație rece, politicienilor și populației deopotrivă.
Am văzut, astăzi, după cum spunea Boc, o piesă din puzzle. E încă prea puțin. Să vedem ce urmează. Cert e că discursul USL și al presei pro-opoziție se va radicaliza. Băsescu – un dictator care ascultă telefoane, care conduce cu Serviciile. Vom auzi asta tot mai des. E un narativ care se poate construi ușor, pentru că sunt atâtea cărămizi disponibile pentru asamblat.
În final, mă gândescu cum se scuza Băsescu în darea de seamă pentru români din 25 ianuarie că nu e dictator. Încerca să pareze un atac despre care știa sigur că va veni și că se va îndârji. Or, acest atac, cu parfum de credibilitate, are marele potențial de a anima societatea civilă, extrem de sensibilă la astfel de chestiuni. Să vedem dacă se găsește, în apărarea Președintelui, și o societate civilă „de bună calitate”.
Vom tot discuta despre drepturi și libertăți, probabil despre anti-corupție. Despre economie nu prea are cine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu