Sfârșitul primăverii partidelor

Totul a început cu un articol din România al lui Cristian Ghinea: „Noul partid – rețeta”. În februarie 2011, la foarte puțin timp după formarea USL.

Foarte mulți din cei de dreapta, foarte nemulțumiți de PDL, căutau scăpări, căutau pe cine să voteze. Căutau, mai mult sau mai puțin interesat, bucățile lipsă care ar fi făcut victoria USL în 2012 chestionabilă din punct de vedere constituțional.

Au apărut organizări spontate pe Facebook, apeluri la organizare – într-o primă fază. Apoi ne-au colindat piticii lui Lăzăroiu și a sa Albă-ca-Zăpadă sau Mișcarea Populară despre care toți pedeliștii își dădeau cu părerea fără a ști despre ce e vorba, neavând însă curajul să expedieze rapid subiectul, pe motiv că numele Băsescu apărea în registrul celor de la OSIM. Prin toamnă, s-a dezlănțuit Noua Republică, atât de articulată și de bine gândită strategic că n-ar avea probabil succes nici ca organizație non-guvernamentală.

Agitația a cuprins și zona de stânga. Partidul lui Cozmâncă, partidul lui Geoană (înainte și după excluderea din PSD), chiar Partidul lui Vanghelie. Aș putea adăuga aici și Mișcarea Ecologistă, proaspăt scindată, a lui Cernea.

Las la o parte inovațiile partinice de consum tabloid: partidul fotomodelelor, blondelor sau brunetelor. Sau noul partid al romilor.

Odată cu protestele, lansările de partide au lăsat loc manifestelor despre nevoia de noi partide. Oameni cărora le place jocul de-a discursul politic născut nepătat și murit virgin au invadat toate agorele virtuale pe care le-au putut găsi.

Cert e că am trăit, în ultimul an, o adevărată primăvară a partidelor. O modalitate mai creativă de a-ți defula frustările, dar, așa cum arată rezultatele, tot o defulare, până la urmă. Din nemulțumirea generală, partidele parlamentare au înțeles două lucruri simple: să comaseze alegerile și să nu se mai ducă la muncă, în Parlament.

Dacă tragi linie, îți dai seama că singurul rezultat semnificativ al anului de agitație este mărețul Partid al Poporului. El tronează, în sondaje și în mass-media, drept campion al indignării noastre.

Acum, că decizia Curții Constituționale legată de comasarea alegerilor a venit, putem spune că episodul primăveri partinice a murit. Alegerile locale sunt în iunie și până atunci nimic consistent politic nu mai are timp să se nască. Alegeri locale ratate înseamnă șanse insignifiante pentru alegerile parlamentare din toamnă.

Aceasta ar fi una din consecințele deciziei CCR, despre care se va vorbi foarte puțin sau deloc: decomasarea a ucis visul de înlocuire a actualelor partide. Rămânem cu ce avem.

În Slovenia, un partid înființat cu două luni înaintea parlamentarelor a câștigat alegerile. Se întâmpla toamna trecută. Uitați vremurile când ne comparam cu SUA! Și o comparație cu Slovenia din care să ieșim bine ne-ar fi al dracului de necesară. Suntem însă în stare?