Unii, învățați să gândească la scara baronilor scăpătați ai tranziției, ar spune că astăzi am trăit Restaurația. S-a întors gașca. BVB-ul. Urgia reformiștilor.
Pentru alții, astăzi a fost un banal episod de predarea cheilor împărăției.
O știți, v-a spus-o Regele Mihai: țara pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
N-a fost totul atât de solemn, pentru că astăzi am dat pe mâna copiilor lor un lucru mult mai dezagreabil și mai imund: guvernarea. Partidul rămâne încă acolo, pentru cei de dinaintea copiilor lor.
Nu e deci Restaurație, e un nou episod al Dinastiei.
Dinastia politică e forma noastră de nordcoreanism. O formă de tovărășie mult mai pragmatică, în care lacrimile nu au nimic de-a face. Durerea e doar pentru popor și ea se trăiește mut, în simfonia crivățului.
Astăzi am avut așadar o pașnică predare de putere. Ceea ce și-ar fi dorit atât de tare Iliescu de la Ceaușescu și n-a reușit.
Pe bază de ADN politic, în spiritul tovărășesc infuzat de seninătatea anilor 90, astăzi Kim Jong Un-ii au pășit în lumină. Sunt tineri, vibrează și se asigură că viitorul nu se va întoarce cu justa măsură împotriva protectorilor lor. Doar Andreea Vass s-a pierdut printre rânduri, nesigură de AND-ul său politic.
Niciodată ce s-a întâmplat astăzi la PDL nu s-ar fi putut întâmpla la PSD și PNL. E atât de greșită metafora FSN-ului. CTP-ul, în momentul în care furia îl mai și lăsa să respire lucid, vorbea în 6 decembrie 2009 despre bătălia dintre Securitate și Partidul Comunist.
Astăzi, ca și atunci, vedem cine și de ce învinge. Bunătatea și rațiunea de a da mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu