Destinul unui PLD în politica românească

Am scris acest text pe 1 decembrie. Acum, la două zile, tocmai am aflat că PD+PLD=PDL. Încă un vot irosit.

Am votat PLD la ultimele alegeri. Nu m-am simţit confortabil cu un PSD al lui Geoană, cu un PD al nimănui din interior sau cu un PNL mult prea civil ca să-l iau în serios. Şi pentru că sunt încă la vârsta la care consider că nu pot prefera non-alegerile (a nu participa la vot), am ales să-mi pun ştampila pe Partidul Liberal Democrat. Deşi îmi este greu să recunosc, nu a fost vorba numai de o ştampilă, ci şi de o firavă speranţă. Aş încerca să detaliez o asociere a acestui concept cu partidul lui Stolojan.

Într-o clasă politică intrată într-o criză profundă de încredere, românii caută soluţii - soluţia de a-şi depozita speranţele şi visele. În funcţie de nevoi şi de circumstanţele vieţii lor mai mult sau mai puţin nenorocite, apar speranţe precum PRM, PNG şi PLD. Traseul acestor partide pendulează între speranţă, soluţie de circumstanţă şi alternativă. Ultimul partid de această factură de pe autohtona tablă de şah e Partidul Liberal Democrat, care a parcurs, prin procentajul de la alegerile europarlamentare, o primă treaptă în legitimarea ca alternativă.

Totuşi, până la a deveni o soluţie legitimă, de la al patrulea partid al ţării la primul, drumul este lung. PLD are o singură soluţie pentru a parcurge drumul către supremaţie: trebuie să se rupă de imaginea de partid prezidenţial, capabil să-şi formeze singur opiniile sau direcţiile, înaintea prescripţiilor fostului lider democrat. Altfel, eşuează într-un mod mai mult sau mai puţin demn :

- reprezintă o ceată de nealiniaţi, de oameni care, plecaţi din PNL pentru că nu au reuşit să se impună, plutesc în derivă.

- sfârşesc mărunt într-o fuziune cu PD, arătând micimea unui demers şi inutilitatea votului celor 7-8% care au crezut în Stolojan la alegerile europarlamentare.

Mă lansez în astfel de speculaţii plecând de la ideea că « PLD este adevăratul moştenitor al liberalismului în România ». Ca un partid cu o genealogie atât de nobilă, m-aş gândi că nu se mulţumeşte cu statutul de partid de duzină.