Închişi cu temerile lor, bărbaţii caută o deschidere către lume. Şi deschiderea către lume se face sub impulsul tăriei temerilor lor, actul alegerii derulându-se cu rapiditatea nevoii de echilibrare. Aceasta ar fi o explicaţia pentru care bărbaţii preferă blondele.
E ca toate alegerile, raportând femeia ca piesă a puzzle-ului care recompune ţăndări ale virilului. Doar că aici un alt lucru contează : preferăm o deschidere pe care o vedem uneia pe care ar trebui să o descoperim de unii singuri.
Blondul e un construct cultural, hrănindu-se cu o generalizare în rândul bărbaţilor a sentimentului vârstei de mijloc. E o temere, un efect al panicii care se insinuează treptat-treptat ca o constantă a masculinităţii, transmis cu străşnicie de la tată la fiu.
Sentimentul de a fi tot timpul sub presiune grăbeşte alegerile, le face să stea sub semnul facilului şi conduce către « deschiderea fizică » - blondele. Sexualitatea se consumă astăzi cu rapiditatea devorării unui hamburger: nu pentru că îţi este neapărat foame, ci pentru că mai ai multe altele de făcut (sau ţi se pare, mai mult sau mai puţin indus). Bărbaţii trăiesc în era consumerismului şi se adaptează, fiind superficiali şi generalizând.
Şi totuşi, femeile s-au adaptat, demonetizând blondul, demistificându-l şi făcându-l lumesc. Astfel, fiecare brunetă actuală păstrează trecutul unei oxigenări sau seminţele unui viitor strălucitor prin culoare. În aceste condiţii, întrebarea « de ce preferă bărbaţii blondele » devine la fel de anacronică precum aceea « de ce preferă bărbaţii femeile ? ».
În aceste condiţii, pe cine trebuie atunci dat vina pentru ce li s-a întâmplat blondelor? Pe bărbaţii care şi-au căutat-o cu lumânarea, creând dezbinarea în rândul sexului slab sau pe femeile care au mai distrus un ideal?
E ca toate alegerile, raportând femeia ca piesă a puzzle-ului care recompune ţăndări ale virilului. Doar că aici un alt lucru contează : preferăm o deschidere pe care o vedem uneia pe care ar trebui să o descoperim de unii singuri.
Blondul e un construct cultural, hrănindu-se cu o generalizare în rândul bărbaţilor a sentimentului vârstei de mijloc. E o temere, un efect al panicii care se insinuează treptat-treptat ca o constantă a masculinităţii, transmis cu străşnicie de la tată la fiu.
Sentimentul de a fi tot timpul sub presiune grăbeşte alegerile, le face să stea sub semnul facilului şi conduce către « deschiderea fizică » - blondele. Sexualitatea se consumă astăzi cu rapiditatea devorării unui hamburger: nu pentru că îţi este neapărat foame, ci pentru că mai ai multe altele de făcut (sau ţi se pare, mai mult sau mai puţin indus). Bărbaţii trăiesc în era consumerismului şi se adaptează, fiind superficiali şi generalizând.
Şi totuşi, femeile s-au adaptat, demonetizând blondul, demistificându-l şi făcându-l lumesc. Astfel, fiecare brunetă actuală păstrează trecutul unei oxigenări sau seminţele unui viitor strălucitor prin culoare. În aceste condiţii, întrebarea « de ce preferă bărbaţii blondele » devine la fel de anacronică precum aceea « de ce preferă bărbaţii femeile ? ».
În aceste condiţii, pe cine trebuie atunci dat vina pentru ce li s-a întâmplat blondelor? Pe bărbaţii care şi-au căutat-o cu lumânarea, creând dezbinarea în rândul sexului slab sau pe femeile care au mai distrus un ideal?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu