Ambasadorul Taubman a facut, intr-adevar, o mare gafa diplomatica. Amestecul unui inalt oficial strain in treburile unui alt stat e mai mult decat o dovada de impolitete, e o dovada chiar a sfidarii institutiilor legitimate democratic din acel stat.
Dar, in mod sigur, ambasadorul american, cu atata experienta politica, stia acest lucru. Stia ca va deranja destui politicieni cu aceasta afirmatie si totusi nu s-a sfiit sa declare ce a declarat. Intrebarea fireasca ar fi de ce.
E ciudata, intr-un sens negativ, capacitatea de coagulare a clasei noastre politice in incercarea de a deturna atentia opiniei publice de la adevaratele probleme. Constienti ca jocul politicianist, multitudinea de declaratii si pozitii publice nu fac decat sa plictiseasca populatia, vajnicii nostri conducatori au gasit inca o data solutia de a nu-si asuma pana la capat o greseala, punand-o in seama unui personaj care spera, de asemenea, sa nu fie in situatia de a si-o asuma.
Asa cum arata si comunicatul Ambasadei SUA la Bucuresti, ambasadorul Taubman a vorbit nu din postura de diplomat, ci din aceea de "prieten al Romaniei". Un prieten al Romaniei care si-a permis sa renunte la declaratii formale pe care sa nu le inteleaga decat diplomatii de profesie si sa vorbeasca pentru larga masa a populatiei si, in consecinta, si pentru politicieni.
Ajungand la fondul problemei, prea repede uita politicienii romani de esenta declaratiilor ambasadorului Taubman. Prea usor disputele se rezuma la intrebarea privind interferenta oficialului in afacerile interne ale Romaniei. Pentru reimprospatare, doua aspecte sunt demne de sesizat.
Pe de-o parte, propunerea de modificare a Codului Penal a fost poate cea mai directa incercare de a calca democratia in picioare de la afacerea Armaghedon incoace. Admirabila capacitate de coagulare a opiniei publice, prin examinarea unor prevederi legale de-a dreptul bolsevice, a dus la modificarea acestei legi, predominant in chestiunile conexe activitatii jurnalistilor. Incercarea ambasdorului Taubman, ca simplu prieten al Romaniei, a fost de fapt exprimarea unei frustari raportate la modul in care problema Codului Penal a fost uitata, la modul in care opinia noastra publica, multumindu-se cu putin, a reactionat in ultima vreme. Ceea ce ar trebui sa ne dea de gandit si sa analizam in continuare e ca sunt inca destule probleme, unele foarte grave, in legatura, cu Codul Penal.
In al doilea rand, uimeste incapacitatea oamenilor nostri politici de a surprinde placut "asistenta" intr-un moment in care, se stie, populatia e mai receptiva. N-am vazut nicio reactie politica care sa treaca peste falsul sentiment national si sa se refere la fondul problemei - Codul Penal. Astfel, Bogdan Olteanu a inteles ca trebuie sa fie avocatul tuturor (al Parlamentului, al lui Chiuariu si al Guvernului, al coruptiei - ca doar asa a venit si Taubman in Romania), aratand ca simpatia publica de care e inconjurat este doar efectul lectiei invatate papgaliceste. PD si PLD nu puteau decat sa se bucure de inabilitatea junelui, pentru a da in cap PNL-ului si a se erija, fara argumente convingatoare si fara a ataca esenta problemei, in prietenii americanilor. Mircea Geoana vorbeste de o gafa politica inacceptabila a lui Olteanu si ramane inca o data la mijlocul drumului, nemaiarticuland altceva cu sens; "batranii" Iliescu si Nastase sunt, normal, impotriva liderului PSD, peiorand in virtutea propriilor experiente cu americanii despre neatarnare si bolsevism. PRM, prin Funar, se situeaza firesc, pe aceeasi linie care, cel mai probabil, o sa-i indice iesirea din Parlament. Iata radiografia unei situatii in care, inca o data, problemele scapa politicienilor nostri, prea preocupati oricum sa-si indeplineasca singura vocatie pe care o au - aceea a scandalului.
E putin important ce se va intampla cu Ambasadorul Taubman. Oricum, prin ce a facut, el ramane un prieten al Romaniei. Mai important e ce vor intelege politicienii romani din aceasta declaratie. Daca si de aceasta data se vor limita in a se invarti in jurul cozii, certandu-se in continuare intre ei si ocolind fondul problemei, atunci ne aflam din nou in situatia unui "Noi nu ne vindem tara" reesapat in "N-avem nevoie de sfaturi, caci n-avem probleme", cu consecinte semnificative. Inca o atitudine paguboasa, pentru care solutia e recuzarea in masa a clasei politice si inlocuirea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu