Reforma partidelor e o discutie la moda in aceste zile. Mai mult, agitatia atinge un subiect mult mai concret: clarificarea ideologica. Discursiv vorbind, nevoia de ideologie in spatiul partinic este similara cu nevoia de bani de la FMI. Nivelul la care are loc insa discutia este unul la care, punand intrebarea „de cata ideologie avem nevoie”, te astepti ca un politician sa-ti ceara, sigur pe sine, doua kilograme.
La PSD e mai mult zbatere decat dezbatere, de pe urma careia se asteapta sa iasa mai degraba sange decat unitate in actiune. Democratia interna face sa nu se mai auda viziunile articulate de banalitatile jenante, iar marile curente nu depasesc statutul de grupuri. Tinand cont de locul in care au loc intalnirile clarificatoare ale social-democratilor, te astepti ca in toate carciumile din Bucuresti sau de la munte ideologia sa apara in meniu.
La PNL tocmai s-a stabilit clivajul ideologic fundamental. El nu exprima criteriul diferentierii intre viziuni articulate despre stat si societate, ci doar dragostea pentru mandolina si, din cand in cand, pentru misoginisme provenite nu din putul gandirii, ci, rautacios vorbind, de pe gatul sticlei. Orban si a sa functie de prim-vicepresedinte a aprins si consumat toata pofta de dezbatere si lamurire ideologica a liberalilor mai mici sau mai mari.
O sa incerc sa ma refer in continuare la dezbaterea ideologica din PD-L. Mi se pare foarte interesanta pozitia democrat-liberalilor, pentru ca aici, aparent, discutia pare un moft (se schimba vreodata echipa castigatoare?). Pentru liberali si social-democrati statutul e altul: e nevoie de o directie care sa faca mai usoara navigarea prin apele tulburi ale opozitiei; ideologia e ipocrizie organizata, dar, unanim acceptata fiind, mai are timp cineva sa intre in profunzimi?
In PD-L, in aceste zile, capacitatea de abstractizare nu e foarte mare. Se discuta despre sigla si denumirea partidului, prilej pentru niste ideologice capete in figura. Daca trandafirul tot e contaminat violet, trebuie gasit un inlocuitor: Preda propune marul, Oltean para, Frunzaverde roza vanturilor iar Paleologu, glumetul de serviciu, oscileaza intre barca si nod marinaresc. Pentru ca intre copywriter-ii portocalii trebuie introdus si un element strategic, Stolojan propune focus-grupuri. Mai conteaza ca sigla ar trebui sa reprezinte un prilej de afirmare doctrinara? Cum nu exista curaj, democrat-liberalii se multumesc cu un focus-grup. In privinta denumirii partidului nu e atata efuziune creatoare: Partidul Popular e in tot si in toate. Oficializarea deciziei e impiedicata doar de atasamentul fata de actuala denumire, talisman pentru cei care luau 7% in alegerile parlamentare din 2000.
Mai palpitanta este discutia despre pozitionare ideologica. Unii vorbesc despre crestin-democratie, altii de liberalism. Puristii din judete, nici mai mult, nici mai putin, vor un singur curent in partid, semn ca prim-secretarii nu mor niciodata. Trist este ca discutia nu trece de etichete, oricat s-ar chinui Cristian Preda. Toata chestiune optiunilor valorice e trecuta cu vedere si discutia ajunge doar in zona impartirii puterii in partid, totul fiind insa profund personalizat. Ca sa para democratie, de ce nu s-ar organiza si in aceasta privinta un focus-grup sau, avand in vedere importanta subiectului, poate un sondaj de opinie?
La cat amatorism si superficialitate e in jurul dezbaterii despre ideologie in PD-L, doar ganduri serios-amare te mai pot vizita: ontologic vorbind, poti avea discutii ideologice serioase intr-un partid aflat la putere? Pe axa „multumirea sponsorilor – finante personale” se poate insinua ceva atat de prafuit si de greu abordabil precum ideologia?
sefu', da-mi si mie un semn pe mail, la mihnead[at]gmail[.]com, ca am o propunere sa-ti fac :)
RăspundețiȘtergereM-am conformat - trimis mail:).
RăspundețiȘtergere