Reamenajarea relatiilor de putere in interiorul partidelor

In dezbaterea asupra reformei partidelor, o tema majora de interes o reprezinta alegerile interne, fie ele inchise, deschise sau semi-deschise. Din randul societatii civile, Cristian Ghinea a abordat subiectul, pentru ca din partide Victor Ponta sa propuna in cadrul proiectului sau politic vot deschis dupa model italian, intr-un captatio benevolentiae numai bun inainte de Congresul PSD.

Desi importanta, discutia asupra alegerilor interne e doar un pas tactic. La nivel strategic, reforma ar trebuie sa se concentreze pe reamenajarea relatiilor de putere in interiorul partidelor, urmarind un sistem cat mai echilibrat de detinere si exercitare a acesteia.

Ce se incearca in preajma atator Congrese, firesc oarecum, este redesign-ul relatiilor de putere dupa negocierile cu liderii organizatiilor judetene, deveniti „samsari de voturi”. E urmarita doar eficienta (castigarea puterii), nu si evitarea excesului prin parghii institutionale a excesului de putere. Efectul e binecunoscut: mentinerea problemelor si reluarea la nesfarsit, in momentele elective, a discutiei.

In concret, punct esential al reformei ar trebui sa fie stabilirea relatiilor de putere intre conducerea partidului si liderii de organizatii, precum si intre liderii de organizatii si parlamentari, atat in ceea ce priveste obtinerea functiilor, cat si in luarea deciziilor (fie ele curente sau strategice).

Doua masuri concrete mi se par importante, ca punct de plecare in reamenajarea relatiilor de putere:

1. Interzicerea detinerii a doua functii simultan in partid (avem un inceput timid in PNL). Efectul direct ar fi un mecanism mult mai eficient de formare si selectare a liderilor, alaturi de combaterea concentrarii puterii. Actiunea concreta majora ar consta in faptul ca vicepresedintii partidului nu ar mai fi presedinti de organizatie. Rezultatul ar fi scaderea importantei liderilor din teritoriu in luarea deciziilor curente. Liderii locali ar fi lasati sa se ocupe de comunitatile pe care le reprezinta, de constructia politica si administrativa.

2. Reconsiderarea relatiei dintre dintre presedintii de organizatii judetene si parlamentari. Este stiuta, in contextul actual, dependenta parlamentarilor de presedintii de organizatii (alegerile uninominale din 2008 sunt un exemplu). Parlamentarii, printr-o buna relatie cu liderii judeteni, sunt interesati de conservarea colegiilor uninominale pe care le reprezinta, efortul lor fiind cu atat mai mare cu cat harta politica va fi reevaluata in contextul impunerii sistemului unicameral. In concret, s-ar putea stabili prezenta in forurile de decizie strategice, majore (de genul Comitetelor Executive sau Delegatiilor Permanente), atat a liderilor de organizatii, cat si a parlamentarilor. Aspectul fundamental, raportul dintre liderii teritoriali si parlamentari, s-ar putea echilibra prin implementarea alegerilor deschise in organizatiile judetene pentru stabilirea candidatilor la Parlament, in fiecare colegiu. In paranteza fie spus, acelasi mecanism ar fi benefic sa fie aplicat pentru desemnarea candidatului la Consiliul Judetean si a candidatilor la functia de primar in localitati importante.

Astazi, problema partidelor e modul halucinant in care se iau deciziile. Partidele nu inseamna reguli, ci mecanisme discretionare de a lua deciziile. Arhitectura institutionala actuala favorizeaza acumularea puterii si exercitarea ei dupa bunul plac. Alegerile interne deschise, alaturi de interzicerea cumulului de functii in partid, ar putea fi semnul ca se incearca ceva. Intr-un peisaj politic decredibilizat si echilibrat ca dispunere a voturilor (dupa cum arata alegerile din 2008 si 2009), miscarea ar putea fi decisiva, dincolo de rebranding, in alegeri.