Discursiv, spatiul politic autohton este saturat de ideologie. Mai concret, de nevoia de ideologie. Cum spirala tacerii e la ea acasa in Romania, nu e nici macar o persoana care sa conteste directia discutiilor. Cand moartea ideologiilor si utilitatea acestora infierbanta mintile atator specialisti in teorie politica, nici macar o voce nu se gaseste sa ofere o perspectiva mai larga asupra dezbaterii. Politician sau analist politic. In simulacrul dezbaterii si reformei in partide, cred ca, formal, merita si dezideologizarea un rol.
Daca nu intelegi un subiect complex, tinzi sa nu ai intrebari sau nelamuriri. E teza pe care am tot auzit-o de la profesorii mei. Deci, ideologie pe toata linia! Putem contempla, prin urmare, zbaterile sterile ale social-democratilor, care isi inchipuie ca, invocand concepte generoase, isi rezolva problemele. Sau palpitatiile democrat-liberalilor, pentru care navigarea intre doctrine, filosofia lui „totul curge”, e sarcina de partid. M-ar bucura atat de tare daca PD-L si-ar asuma populismul, nu curentul popular. Despre liberali numai de bine, caci ei nu reusesc sa depaseasca nici macar de fatada discutia despre persoane.
Avalansa de concepte si abordari ideologizate conduce, intr-o cultura politica ca a noastra, la nediferentiere si neclaritate. Prea putini ajung sa mai inteleaga ceva. Se pierde sensul ordonator pe masura ce se avanseaza catre complex.
Intr-un asemenea peisaj, as lua exemplul americanilor. Cu pragmatism, n-as mai invoca atat de fals ideologii, ci as vorbi doar despre consecventa. Consecventa. E, dupa mine, modalitatea de bun-simt in a construi raportari ideologice durabile. Altfel, dezbatand solutii savante, ajungem sa scapam din vedere esentialul.
Consecventa ar aduce cu sine mai putin oportunism. Sau, cel putin, ar reusi sa-l transfere de la statutul de optiune asumata partinic catre actiunea unui politician sau a altuia, exemple devenite insa particulare. Cum oportunismul e acum lipit de fiecare partid, identitatea acestora nu are cum sa fie conturata. Clivajele nu exista. Prin urmare, increderea in partide e la cote tot mai scazute.
Mai mult, lipsa de consecventa face ca partidele sa ajunga sa-si nege carateristici pozitive atat de greu apropriate sau sa preia exact ceea ce infiereaza la competitorii politice. In acest fel, PD-L a ajuns sa-si apere sau premieze coruptii (Gutau, Ridzi). Aroganta lui Nastase ce parea greu de egalat ii e acum proprie lui Berceanu, care se limiteaza in a contempla si da verdicte, fara insa a veni cu vreo solutie. Pensiile nesimtite il pun pe Boc in postura de spune un lucru pe care il neaga in fraza urmatoare. Securistii devin umani si folositori doar in functie de optiunea politica. Numirile politice sunt un cancer doar in masura in care sunt facute de catre ceilalti.
Pentru clasa politica schizoida, increderea nu poate exista. Intr-un astfel de moment, ajung sa cred ca si perseverarea in greseala e dezirabila, intr-o prima etapa. Daca, vorba domnului Stoica, doar boul e consecvent, atunci as prefera sa votez rumegatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu