De cate ori poate muri un politician?

In war, you can only be killed once, but in politics, many times.
Winston Churchill

Viorel Hrebenciuc a murit de cateva ori pana in 2005. In 1996, de exemplu, cand Iliescu l-a preferat pe Boda drept sef de campanie in alegerile prezidentiale. Pana in 2005 insa, istoria l-a gasit cu precadere in politica de subteran. Televiziunile nu-i descoperisera glamour-ul politic, desi ziaristii stiau prea bine ce poate. In epoca partidului-stat, cu Iliescu si Nastase fete ale aceleiasi monede, Hrebenciuc era acolo sus, printre locotenenti.

In 2005, intrand in contemporaneitatea politica, moartea lui Hrebenciuc era la orizont. Se spune ca in acele vremuri, dupa pierderea alegerilor prezidentiale, Nastase nu-l iubea prea tare. Chiar deloc. Nu mai candida pentru nicio functie la Congresul PSD. Nu era nici macar lider al deputatilor social-democrati, caci acea pozitie ii apartinea lui Mitrea. Talentul sau de negociator l-a salvat insa: l-a ajutat pe Geoana sa ajunga presedinte, a devenit liderul deputatilor PSD si, intr-un partid aflat in degringolada, si-a impus argumentele, asa cum stie el cel mai bine.

La Congresul din 2006, ceea ce primise Nastase a primit si Mitrea. Geoana, cu ajutorul parintelui politic Hrebenciuc, isi cauta linistea. Nu avea sa fie insa a lui, cat a liderului PSD Bacau. Care a iesit pentru prima oara la lumina drept mare sforar sau mare combinator. Suspendarea lui Basescu, motiunea de cenzura impotriva liberalilor, negocierile subterane cu PNL pentru alocarea de fonduri, legea electorala si colegiile uninominale, iata momente fundamentale ale anilor 2007 si 2008 care au contribuit la mitul Hrebenciuc. In minte celor tineri din presa, dar si a celor mai experimentati, prezenta numelui sau in toate aceste momente a facut ca spatiul simbolic romanesc sa se diversifice. Lui Hrebenciuc, legenda i-a placut si, desi legatura cu realitatea era aproximativa, a cultivat-o, ca parte a brandingului personal.

In 2009, Hrebenciuc a fost permanent in prim-plan, sforar si de aceasta data al lui Mircea Geoana. Acum insa relatia era oficializata: candidat – sef de campanie. Dupa o campanie complicata, cu plusuri si minusuri, din campania prezidentiala a ramas doar flacara violet, marturisirea smulsa de Gadea intr-o editia a „Sintezei Zilei”. Flacara pare a fi ars mitul, incet-incet.

Pentru Hrebenciuc, doua momente sunt importante in urmatoarea luna: alegerile din cadrul Grupului PSD de luni si Congresul din 20 februarie. Luni, sortii nu par a-l ajuta, iar moartea pare a-i fi din nou aproape. O infrangere care nu ar fi doar a lui. Congresul va fi citit in cheia alegerilor din 1 februarie.

E adevarat, Hrebenciuc poate naviga, negocia cu abilitate, cu atat mai mult cu cat e vorba de propria-i persoana. Infrangerea de luni ar putea fi insa semnul victoriei din 20 februarie. Complicat...

Intr-un spatiu al atator tabere, ma gandesc la un singur lucru: va fi Hrebenciuc si de aceasta data in echipa castigatoare, asa cum parsiv spunea la Comitetul Executiv? Va evita ceea ce, dincolo de maximele lui Churchill, e moartea politica naturala, atunci cand nici gandurile, nici actiunile nu-ti mai sunt la fel de agere?