În contextul regionalizării, Crin Antonescu vorbește despre riscul unui federalism tacit. Liderul liberal o spune cu subiect și predicat: există pericolul să ne trezim cu opt președinți de mini-republici.
Există vreo amenințare pe care Antonescu, marele favorit al prezidențialelor de anul viitor, o poate simți din partea celor care vor ajunge să conducă regiunile?
Înainte de a lărgi cadrul discuției, aș adăuga aici două dintre observațiile lui Barbu Mateescu:
1. Cu fiecare scrutin prezidenţial devine din ce în ce mai greu să prognozezi rezultatele alegerilor pe baza sondajelor efectuate cu doi ani înainte de alegerile propriu-zise.
2. Cine este în pole-position cu doi ani înainte de alegeri pierde procente, voturi potenţiale, încrederea multor votanţi şi - cu excepţia lui Basescu în 2009 - pierde şi alegerile.
Regionalizarea aduce cu sine și o reconfigurare a pieței prezidențiabililor. Bineînțeles, foarte mult depinde de modul în care vor fi aleși conducătorii de regiuni (direct sau indirect). Bineînțeles, efecte consistente ale reconfigurării sunt puțin probabile în 2014 (va fi doar un an între apariția regiunilor și alegerile prezidențiale). Dar nu avem cum să nu gândim la o posibilă descentralizare a prezidențiabililor adusă de regionalizare.
Istoria recentă a alegerilor prezidențiale din România stă sub semnul teoriei centrului imaculat. Demonizarea mediatică susținută de „politicienii de la centru” face necomestibilă ideea unui baron local drept candidat viabil pentru președinție. Cursa pentru Cotroceni este o cursă de imagine, în care Feții-Frumoși de la centru (y compris Primarul Bucureștiului) se înfruntă între ei. Piața politică a prezidențiabililor este una extrem de redusă, populată la vârf de președinți de partide, de tehnocrați măreți și de foști sau actuali prim-miniștri.
Regionalizarea ar putea, cu precădere la următorul ciclu de prezidențiale, să aducă pe piața acestor alegeri și unul-două nume din zona Președinților de regiune. Puterea financiară și simbolică pe care aceștia o vor avea, capacitatea de a concura cu Guvernul, faptul să vor fi în stare să arate că lucrurile se întâmplă, toate acestea pot genera un efect de prezidențializare. Cum vor fi doar opt voievozi (în comparație cu cei 41 de baroni locali actuali – observați, vă rog, și distincțiile semantice pe care media începe să le facă!), atenția asupra lor va fi una importantă, în măsură să le crească notoritatea și cota de încredere dincolo de terenul lor rezervat de vânătoare.
Adăugați la aceste evoluții și factorul unor alegeri interne generalizate la nivelul partidelor pentru desemnarea candidatului la președinție!
S-ar putea ca Antonescu să gândească pe termen lung, la securizarea unui ipotetic al doilea mandat. Sau ar putea gândi în spiritul echipei de „centriști”. Dar, așa cum arată și observațiile lui Mateescu, cine știe de unde ar putea sări iepurele în 2014?
P.S. Va fi o foarte interesantă bătălie mediatică legat de conturul simbolic al președintelui de regiune.
Credit poză aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu