1. Uniunea Europeană e soluția ca să trăim mai bine.
2. Uniunea Europeană e incapabilă să ne facă să trăim mai bine.
3. Uniunea Europeană ne vrea răul.
Mai sus sunt trei stadii privind mitul beneficiilor pentru fiecare român ale prezenței țării în UE. Primul stadiu ar corespunde în principal etapei preaderării. Al doilea ar fi concluzia după câțiva ani de aderare. Al treilea ar fi un posibil drum pentru anii care vin.
Suntem în zona ipotezelor și a scenariilor alternative.
Dar nu cred că poate nimeni contesta cum dezvrăjirea față de Europa se accentuează cu fiecare zi. Totul a plecat de la „Europa nu ne poate ajuta pentru că suntem atât de corupți și de putrezi ca țară; nici măcar Bruxelles-ul nu ne poate face ordine acasă”. Este percepția unei Europe neputincioase, căreia nu-i facem procese de intenție, dar căreia începem să-i vedem impotența.
Apoi a fost episodul suspendării. „Europa îl vrea pe Băsescu, deci Europa ne vrea răul.” Acum suntem în episodul „Europa vrea să pună botniță presei”. Deci Europa ne vrea răul.
E doar dezvrăjirea unui mit, aruncarea lui la coșul de gunoi pe motiv că nu mai funcționează ca grilă de interpretare a lumii? Sau ia naștere un mit pe invers, un mit de forță egală, dar de sens contrar în legătură cu Europa?
Eu nu știu, întreb. Dar tare vreau să văd cum va evalua în anii următori încrederea românilor în UE.
Credit poză aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu