Profunda neîncredere a cetățenilor în politică, dar și nevoia de a fructifica politic și comunicațional perioade dinaintea începerii campaniei electorale propriu-zise fac partidele să apeleze la tot felul de soluții de „moralizare” a spațiului politice.
Cel mai recent exemplu este Comisia Macovei. Eșecul său este demonstrat și mai accentuat de modul în care este tratat, politic și mediatic, cazul Trășculescu.
Ideea generală cu astfel de mecanisme de moralizare este că nu ai voie să greșești ca partid. Un singur dalmațian scăpat și te-ai ars. Mecanismele de control trebuie să fie întotdeauna de așa natură încât, atunci când se stabilesc candidații, problema responsabilității partidului să nu poată fi pusă.
Știm care au fost rezultatele Comisiei Macovei. Zeci de persoane respinse de Comisie candidează până la urmă pe listele ARD. Macovei dă comunicate prin care se spală pe mâini și spune împotriva câtor zeci de candidați a spus ea „nu” la evaluare. O bulibășeală și un dezastru de comunicare.
Din punct de vedere al imaginii, e cert că un artificiu comunicațional și organizațional care ar fi trebuit să aducă beneficii ARD se dovedește a fi o imensă bătăie de cap. O vulnerabilitate pe care ARD și-a creat-o singură, crezând că merge cu jumătăți de măsură și doar cu discursul despre moralitate în politică.
Ei bine, nu merge. Fie ești deschis să mergi până la capăt, fără a face evaluări pe google sau a da indulgențe, fie nu faci nimic și, măcar, ești mai onest.
Există o soluție deja testată și validată în privința selecției candidaților, dacă sec caută această moralizare (despre profesionalizare văd că nu vorbește nimeni). Dacă vrei moralizare, atunci îți validezi candidații în fața alegătorilor. Faci alegeri interne sau referendumuri interne deschise, în care orice cetățean să poată participa, eventual prin plata unei sume simbolice, pentru a se acoperi costurile consultării. S-a întâmplat în Franța în 2011 când l-au ales pe Hollande candidat al PSF la prezidențiale, iar beneficiile de imagine au fost atât de importante, că UMP va utiliza același proces pentru următoarele alegeri de acest tip.
Acesta este comportament de partid mare care vrea să-și asume riscuri și transformări. Variantele călduțe, se vede, nu aduc nimic bun. Dacă lași alegătorul să decidă, fără a mai implica onor conducerea de partid, riști și, în acest caz, ai multe șanse să și câștigi.
Credit poză aici
da, un mare esec comisia Macovei
RăspundețiȘtergereAsa e. Le-a cam explodat in fata celor de la ARD aceasta „buna intentie”.
RăspundețiȘtergereEra o faza misto in filmul "Zbor deasupra unui cuib de cuci". Personajul principal (un Jack Nicholson exceptional) vine cu energie proaspata intr-un salon de boli psihice, in care toti erau terorizati si redusi la tacere de sora sefa.
RăspundețiȘtergereOmul propune sa evadeze: sa ridice cineva o chiuveta uriasa, sa o arunce in plasa metalica de la geam pentru a o rupe. Toti il cred nebun, el incearca, dar nu reuseste.
La sfarsit poate totusi spune: At least I tried.
De aici:
http://www.youtube.com/watch?v=YKQcx1jzn4k
Si stiti ceva? In final cineva chiar va face faza cu chiuveta.
Nicio incercare nu e un mare esec. Un mare esec e sa nu incerci deloc.
Sunt de acord cu tine. Imi aduc bine aminte faza din film:).
RăspundețiȘtergereCM o sa fie un punct de reper, asta e clar. Ideea e ca se putea obtine mai mult. De-aici critica mea.