Dalmațieni mulți. Piață politică blocată. Există vreo ieșire?

Vin alegerile, vorba lui Turambar. Voi simțiți vreun fel de pasiune, de emoție, de suspans, pentru ceea ce va fi pe 9 decembrie?

Cum remarca și Rogozanu pe VoxPublica, alegerile sunt acum, când se stabilesc candidații. Useliștii caută colegiile cu cei mai mulți primari și voturi la locale, pe când cei de la ACD fug disperați după cele în care pot lua cele mai multe voturi, ca să iasă parlamentari la redistribuire, în dauna colegilor.

Miza națională lipsește și ea. USL pare a se fi stabilizat în jurul cifrei de 55%. Poate coborî, dar greu de crezut că va lua sub 50% din mandate, cu toți circarii pe care i-a pus să împingă la poarta Parlamentului.

Participarea, din motive de dezinteres și scârbă, dar și de condiții de vot (votezi doar în colegiul în care ai domiciliul), nu va fi nici ea grozavă.

Întrebarea este, dincolo de execuțiile stângace ale candidaților, ce găsim să anime această campanie electorală.

N-a fost diferit nici la locale. Apatie și acolo. Dar măcar ne-am distrat cu Nicușor Dan. Avem vreun Nicușor Dan la parlamentare? Nu-mi spuneți de sinucigașul Sobaru, că nu cred că e nimeni confortabil să trimită kamikaze prin Parlament.

Societatea civilă de la noi, câtă și cum o fi ea, pare încremenită. Mai semnează din când în când câte-o petiție, mai face un apel și, cel mai probabi, se va limita la a inventaria pătații de pe listele de candidaturi ale partidelor. Dacă se vor limita la atât, vor putea spune finanțatorilor că și-au făcut treaba și de această dată, chit că rezultatele lipsesc.

Dilema mea este de ce nu-și asumă societatea civilă candidați în colegiile cu personajele cele mai dubioase propuse drept candidați de partide. De ce nu pun acolo câțiva oameni pentru care să vorbească reputația și care să îndrepte reflectorul către mizeria care se pregătește să intre sau să reintre în Parlament? Măcar în două colegii, unul USL și unul ARD. E atât de greu să găsești acești oameni?

Cum ne spune Aligică, piața politică e un cartel, un loc în care accesul e cvasi-imposibil pentru partide noi și pentru candidați independenți. Ați văzut din partea aceleiași societăți civile o presiune pentru a deschide piața?

Se poate juca, în aceste condiții chiar, pentru a arăta cât de disfuncționale sunt mecanismele noastre elective și politice. Dar se bagă cineva?