Lecția candidaturii lui Dragnea – baronii vor mai mult

Baronii PSD au cucerit cam tot ce au vrut la alegerile locale. PSD a avut 23 candidați de Președinția CJ și toți au câștigat. Aerul teritoriului și spectrul înscăunării au făcut să avem aproape 20 parlamentari USL care și-au dat demisia după locale pentru a-și lua în primire postul de primar sau de Președinte de Consiliu Județean.

Într-o poveste a consolidării mirajului teritoriului, cum s-ar putea însă explica decizia lui Dragnea de a-și lăsa județul și de a candida pentru un umil loc de deputat? Încerc să dezvolt un scenariu care, probabil de la un punct încolo, e doar imaginația mea. Dar nu mă pot abține să nu fiu „povestitor”.

Venirea lui Dragnea la București înseamnă în primul rând țintirea președinției PSD. Nu acum, pentru că nu-i timpul. Cei din tagma lui sunt oameni pragmatici, iar Ponta pare la fel de pragmatic și dispus să livreze. Gândurile lui Dragnea chiar pot crea nedumeriri și ridicări de sprânceană în rândul multora dintre „egalii” săi.

Dragnea poate aspira la această poziție dacă livrează ceea ce lipsește atât de mult baronilor locali – gândul că te poți bucura de liniște, de resursele pe care le-ai făcut în ani mai mulți sau mai puțini de teritoriu. Dacă Dragnea îi asigură pe baroni că nu vor fi ridicați la 6 dimineața de mascați sau condamnați precum Năstase, atunci îi poate lua locul lui Ponta, care e mult mai șovăielnic pus în fața presiunilor UE sau SUA.

Dar cum ar putea Dragnea să ofere imunitate baronilor?

Printr-un joc foarte inteligent la revizuirea Constituției, unde poate lua din nou discursul descentralizării în brațe. Nu, nu e vorba de a lăsa baronii fără pâine prin desființarea județelor. Este vorba de a transforma Senatul într-o Cameră a reprezentanților teritoriului, cu senatorii aleși de exemplu de consilierii județeni. PSD a vehiculat această variantă prin 2010. Ar fi astfel impus un model francez. Ce e însă interesant este că în Franța senatori sunt și aleși locali. Aici poate fi cartea prin care baronilor li se poate da imunitate, într-un Parlament controlat de USL. Doar pentru un astfel de motiv baronii ar avea nevoie să fie în Parlament.

E un scenariu pe termen mediu, dincolo de logica imediată a relației Ponta - Dragnea – Antonescu.

Cum vă place?

Credit poză aici

Dalmațieni mulți. Piață politică blocată. Există vreo ieșire?

Vin alegerile, vorba lui Turambar. Voi simțiți vreun fel de pasiune, de emoție, de suspans, pentru ceea ce va fi pe 9 decembrie?

Cum remarca și Rogozanu pe VoxPublica, alegerile sunt acum, când se stabilesc candidații. Useliștii caută colegiile cu cei mai mulți primari și voturi la locale, pe când cei de la ACD fug disperați după cele în care pot lua cele mai multe voturi, ca să iasă parlamentari la redistribuire, în dauna colegilor.

Miza națională lipsește și ea. USL pare a se fi stabilizat în jurul cifrei de 55%. Poate coborî, dar greu de crezut că va lua sub 50% din mandate, cu toți circarii pe care i-a pus să împingă la poarta Parlamentului.

Participarea, din motive de dezinteres și scârbă, dar și de condiții de vot (votezi doar în colegiul în care ai domiciliul), nu va fi nici ea grozavă.

Întrebarea este, dincolo de execuțiile stângace ale candidaților, ce găsim să anime această campanie electorală.

N-a fost diferit nici la locale. Apatie și acolo. Dar măcar ne-am distrat cu Nicușor Dan. Avem vreun Nicușor Dan la parlamentare? Nu-mi spuneți de sinucigașul Sobaru, că nu cred că e nimeni confortabil să trimită kamikaze prin Parlament.

Societatea civilă de la noi, câtă și cum o fi ea, pare încremenită. Mai semnează din când în când câte-o petiție, mai face un apel și, cel mai probabi, se va limita la a inventaria pătații de pe listele de candidaturi ale partidelor. Dacă se vor limita la atât, vor putea spune finanțatorilor că și-au făcut treaba și de această dată, chit că rezultatele lipsesc.

Dilema mea este de ce nu-și asumă societatea civilă candidați în colegiile cu personajele cele mai dubioase propuse drept candidați de partide. De ce nu pun acolo câțiva oameni pentru care să vorbească reputația și care să îndrepte reflectorul către mizeria care se pregătește să intre sau să reintre în Parlament? Măcar în două colegii, unul USL și unul ARD. E atât de greu să găsești acești oameni?

Cum ne spune Aligică, piața politică e un cartel, un loc în care accesul e cvasi-imposibil pentru partide noi și pentru candidați independenți. Ați văzut din partea aceleiași societăți civile o presiune pentru a deschide piața?

Se poate juca, în aceste condiții chiar, pentru a arăta cât de disfuncționale sunt mecanismele noastre elective și politice. Dar se bagă cineva?