Stenograma unui Congres inutil

PSD s-a intalnit sambata sa-si voteze programul de guvernare si modificarile la statut. Ceea ce s-a inteles de acolo a fost unanimitatea a la PCR si discursul lui Iliescu care da fiori reci oricarui om de stanga de inspiratie europeana. Colectivizarile si critica restituirilor sunt cele doua teme majore ale peroratiilor iliesciene, ce s-au distins de mediocritatile fostului presedinte. In plus, Iliescu ne vorbea despre terapia de soc mai ceva decat a Poloniei pe care Guvernul Vacaroiu a aplicat-o, in lipsa creditarii si finantarii externe. Acelasi prea batran politician n-a tinut sa ne spuna de ce accesul la creditare era imposibil si cam cine l-a vizitat din lumea buna pana prin 1995.

Desi e un lucru normal pentru orice partid de opozitie, PSD nu a discutat despre strategia politica si a venit doar cu programul de guvernare. Inseamna ca fie e atat de sigur de guvernare (ceea ce pare hazardat cu Basescu la Cotroceni), fie discutia strategica nu cadra cu unanimitatea si unitatea parerilor conducerii. Tare m-as fi bucurat sa vad strategia electorala si politica a PSD sau ce tip de electorat tintesc. Liniste totala insa.

A fost un Congres fara miza, ca interventia lui Basescu de duminica dimineata nici nu mai avea ce sa omoare mediatic. Congresul era de mult timp mort si ingropat. Mai intai de Oprescu, apoi de propria irelevanta.

Sala arata la propriu si la figurat a oameni hamesiti. Sa nu fie insa prea devreme sa crezi ca guvernarea ti se cuvine si obtinerea ei e inevitabila. Acesta e astazi cel mai mare pericol pentru PSD. De aici decurge si drumul deschis catre radicalizare, neosocialismul discursiv, care nu cred ca ar pica tocmai bine liberalilor. Sa nu uitam ca, prin 2007, candidatura lui Hillary Clinton la presedintia SUA era data ca inevitabila si Obama a castigat.

De fiecare data cand asist la vreun Congres, vad fie oameni prea cinici, fie decor uman. Si imi dau seama cat de greu e sa vorbesti despre alternativa, cand pare ca schimbi un tricou portocaliu cu unul rosu, din acelasi material. Nu ma pot gandi decat la un singur lucru: ce bine ar fi daca justitia ar functiona in Romania!

Sentimentul mi-e intarit de stenogramele lui Vintu. Nu stiu pe cine mai pot uimi ele. Se gandea cineva ca lucrurile functioneaza altfel? Dezamagirea vine insa din faptul ca, daca rezultatului prezidentialelor era altul, vedeam cealalta tabara. Il locul Andreei Pora se indigna Chirieac. Basescu vorbea cu vreun securist. Citeam iar stenograme si ni s-ar fi spus ce rau ar fi fost daca se alegea Basescu.

La asa presa, asa politica. Se poate altcumva?

Daca justitia ar scoate probe si condamnari, nu doar literatura, as crede ca da. Altfel, tot raul spre bine: un film de Oscar sau o carte de Nobel sigur se pot scoate din preaplinul de stenograme.