Un partid de la Conu’ Dinu

În editorialul de astăzi din Adevărul, intitulat programatic „Ce punem în loc”, Dinu Patriciu încheie astfel:

„De aceea cred în nevoia unei forţe politice pragmatice, fără prejudecăţi, fără teama de a-şi pune întrebări, fără inerţie, fără revendicarea din modele şi experienţe trecute. Vom rămâne altfel uitaţi de Dumnezeu pe unde ne vor arunca vânturile iscate de alţii.”

Ca o primă concluzie, dacă n-ai știi cine a scris textul, te-ai gândi că Sebastian Lăzăroiu s-a decis cu adevărat să meargă pe calea Albei-ca-Zăpada.

În altă ordine de idei, trebuie remarcat modul în care Dinu Patriciu construiește infrastructura unei mișcări politice, care s-ar putea transforma într-un partid politic.

Totul a început cu activitatea din mediul non-guvernamental, cu celebra fundație care nu poate fi decât apreciată pentru activitatea sa. Cu implicarea într-un domeniu esențial, educația, prin miile de burse pe care le acordă tinerilor pentru a-și continua sau desăvârși educația. Importanți vectori de imagine, zic. Să nu mai vorbim despre ambiția înființării unei universități în parteneriat cu o instituție similară din Vest, care să facă posibil visul „500 Shanghai” pentru România.

Ziarul „Adevărul”, apoi, care inițial s-a detașat de mediul politic, dacă e să ne aducem aminte de neimplicarea în campania electorală din 2008. A contat însă mai puțin ce s-a scris acolo, cât cărțile date pe mai nimic poporului, pentru a schimba aerul unor biblioteci încremenite pe vremea când românii descoperiseră Sandra Brown, la începutul anilor ‘90. Cineva i-a ajutat într-un mod extrem de palpabil, chiar dacă s-a distribuit mai puțină cultură și mai mult mobilier pe care să se pună prețul.

„Adevărul de seară”, killerul presei locale. Aparent o investiție fără cap, dar care pare a confisca peisajul jurnalistic local și a asigura un foarte bun canal de diseminare a mesajelor, fie ele și politice.

În acest peisaj al construcției mediatice, „Adevărul TV” va fi ultimul pas. Trebuie văzută strategia de dezvoltare a unui asemenea proiect, dacă el va viza poziționarea ca post central sau va fi o rețea de televiziuni locale.

O altă idee interesantă ține de mic.ro , un sprijin pentru micii comercianți care nu aveau niciun aliat până acum în lupta cu marile hypermarketuri și păreau condamnate. Acum 2000 de magazine vor fi rebranduite și vor deveni viabile economic.

Sunt, veți spune, doar câțiva pași, însă mai e mult până la articularea unui nou partid politic, suprema provocare a politicii românești de ceva timp. Va reuși Patriciu unde n-a mai reușit nimeni? Îi va lua fața lui Vântu, care se chinuia la începutul anilor 2000 cu UFD-ul lui Vosganian?

Greu de zis. Cert e că Patriciu s-a delimitat de actuala opoziție (a spus că nu vede nici în Antonescu, nici în Ponta alternativa) și expune astăzi ferm oportunitatea apariției unei noi forțe politice. Oricât s-a străduit însă miliardarul să-și cosmetizeze imaginea, nu cred că el poate fi vehicolul de imagine al construcției politice. Rămâne de văzut, dacă Patriciu va perisista pe acest drum, cu cineva își va popula partidul.

Oricum ar fi însă, reactualizarea mitului unui nou partid devine un scenariu tot mai dezirabil în România.