Primul pas către renașterea PDL

... pare a fi miercuri, odată cu eșecul anunțat al moțiunii de cenzură.

Miza moțiunii de cenzură este imensă, construită fiind intens în ultimele 4 luni. Prin acțiunea mass-media, prin publicarea sondajelor de opinie, prin protestetele sindicatelor și prin declarațiile politicienilor, așteptările în legătură cu votul de miercuri le depășesc pe cele din 15 iunie. Necesitatea și inevitabilitatea căderii Guvernului Boc sunt comunicate ca principal mesaj al poporului.

La nivel politic, presiunea cade asupra opoziției, căreia i s-a dat tema construirii alternativei. PSD, PNL și PC și-au asumat-o, chiar supralicitând. Fiecare a trecut de nivelul programelor anti-criză, imaginând programe de guvernare pompos prezentate. Structuri de guverne din umbră, populate sau nu de miniștrii, au apărut și ele. Moțiunea de cenzură este un text asumat de toate partidele de opoziției, în urma unor consultări demne de momentele post-alegeri. Mai mult, au existat și declarațiile foarte optimiste ale unor lideri politici, care anunțau că sunt asigurate deja cele 236 voturi (Dragnea și, ulterior, Ponta).

Votul de miercuri nu este așadar doar unul pentru soarta Guvernului, ci și unul pentru soarta și credibiliatea opoziției. Miercuri vom avea fie o opoziție care se ridică la nivelul așteptărilor populației, fie o trupă de saltimbanci buni de prezentat doar la televizor și impotenți politic.

În contextul deciziei PDL și a celorlaltor partide guvernamentale de a evita votul, speranțele de succes sunt tot mai mici. În rândul PSD și PNL, e important cum va fi justificat eșecul. Credibilitatea liderilor și a deciziilor acestora va trebui apărată cu precădere în interiorul partidelor.

Crin Antonescu pare a scăpa de orice vinovăție, transferând eșecul către PSD, care nu a vrut să facă pași mai hotărâți înainte de vot: cel mai important, desemnarea premierului guvernului de serviciu. Replica primită de liderul liberal de la Ponta poate constitui un alibi. Antonescu deja face paralele cu ce s-a întâmplat toamna trecută, aratând că social-democrații sunt mult mai preocupați acum să conducă jocul decât să-l dărâme pe Boc. Este o scuză ce trebuie acceptată și de conducerea liberală, care pare însă nevoită să meargă pe cartea Antonescu cel puțin până la alegerile parlamentare.

PSD este în lumina reflectoarelor. Deși moțiune populară în discursul public, ea aparține în primul rând măsuței conducătoare de la Congresul PSD: Ponta, Năstase, Dragnea, Iliescu. Fostul premier deja a început să se justifice în fața colegilor însetați de funcții, fiind sceptic în legătură cu șansele moțiunii. Deși șansele unor tulburări interne în PSD sunt mici (inteligent, Congresul a avut loc înaintea moțiunii), este de presupus ca social-democrații să deschidă puțin ochii, înțelegând că poate nu este bine să-ți țină toate ouăle în același coș.

Eșecul moțiunii de cenzură ar fi deci o serioasă lovitură pentru opoziție care, deși mai există asumările pe legile educației și salarizării, este puțin probabil să mai aibă vreo șansă de reușită până în primăvara viitoare. Deci, dacă nu vrea Băsescu altfel, Boc prinde ghioceii. Cel mai important e cum vor evolua procentele partidelor în sondajele de opinie (deși, veți spune, depinde cine face aceste sondaje). Oricum, nu e greu de estimat că vom auzi tot mai tare de la populație și mass-media că toți politicienii sunt la fel, iar cinismul politic și neîncrederea vor spori. Eventual, va crește susținerea pentru partidul OTV sau se va anima discuția despre apariția unui nou partid (apropo de ce spuneam aici).

Într-un asemenea peisaj, PDL are liber la reinventare. Pe lângă menținerea la guvernare, mai are câțiva pași de făcut pentru rebranding. Iată, care ar putea fi aceștia, în opinia mea:

• Folosirea lui Băsescu ca paratrăznet pentru nemulțumirea populației și mesager al tuturor veștilor proaste. Băsescu va ajunge un președinte urât, dar își va face datoria pentru PDL. Un maur, deci.

• Distanțare publică între Băsescu și PDL.

• Schimbarea garniturii de lideri ai PDL. Cei actuali fie trec în umbră (Boc, Videanu), fie sunt eliminați (Berceanu). PDL devine partid frecventabil.

• Ruperea legăturii publice între PDL și guvernare, printr-un guvern de tehnocrați și democrat-liberali mai puțin importanți. Instaurarea unui Guvern chiar mai puternic controlat de Traian Băsescu, în prima parte a lui 2011.

• Accelerarea politicii de curtate a PNL, în vederea reunificării dreptei.

• Orientarea către sprijinirea comunităților locale (avalanșa fondurilor publice), în vederea alegerilor locale din 2012. Valorificarea statului actual al PDL de partid al primarilor. Dacă vom avea comunități mulțumite de cei care le conduc, va conta mai puțin că aceștia sunt de la PDL .

• Sprijinirea unor partide neparlamentare pentru a le asigura accesul în Parlament, spre a fragmenta spațiul politic, a limita creșterea opoziției și a arăta cât de bine se pricepe Președintele la „divide et impera”.

• Sporirea tensiunilor între partidele opoziției și în interiorul acestora.