Guvernul lui Antonescu s-a nascut ca guvern din umbra. Optiunea strategica a liberalilor s-a intalnit aici cu prestatia mediatica a lui SOV.
La scurt timp insa, Guvernul Antonescu s-a transformat intr-un guvern-fantoma, asa cum inspirat spunea Dinescu aseara la RTV. Strategic si comunicational, incapatanarea liberalilor de a-si discredita propriul demers se cere analizata.
In primul rand, e ciudat cum liberalii se intalnesc cu social-democratii pentru a pune la cale un guvern de serviciu. Se constituie comitete de lucru in legatura cu programul de guvernare, iar semnalele de buna colaborare apar. Se anunta ca singurul demers care mai ridica probleme e componenta nominala a guvernului de sacrificiu, dar ca si acolo exista perspectiva de a se ajunge la un numitor comun. In acest context, intrebarea e logica: de ce participa liberalii la negocieri cu social-democratii cand ei vor guvern din umbra? Sau analog: de ce isi fac guvern din umbra daca tot isi exprima dorinta de a face parte din guverne de serviciu? Nu-mi spuneti ca cele doua demersuri vizeaza orizonturi de timp diferite, pentru ca, din perspectiva comunicationala, argumentul nu tine (lipseste coerenta mesajului).
Liberalii preiau un model britanic. Nu cred din start ca demersul liberalilor este gresit, despartindu-ma de parerea comuna a bruxellezului Preda si a moscovitului Iliescu. Sunt de parere insa ca avem de-a face cu o actiune prea putin pregatita si incompleta. E bine ca liberalii isi doresc mai mult si nu se multumesc cu actuala stare de lucruri. Argumente de genul „niciodata nu vor ajunge liberalii vioara intai la guvernare” nu tin, nici din punct de vedere logic, nici cand te uiti la istoria romaneasca recenta. Nu inteleg insa de ce liberalii nu exprima mai clar optiunea pentru un sistem politic de tip englezesc, format din doua mari partide (sa nu luam, deci, in calcul realitatea actuala din Camera Comunelor). Nu era mai coerent si cinstit daca PNL asuma bipartidismul, cu vot majoritar intr-unul sau doua tururi si, eventual, cu masuri extreme pentru a grabi polarizarea, precum prag electoral de 10% (ca sa scapam de PP-uri, PRM-uri, PNG-uri si UDMR-uri)? Sau PNL ramane credincios sistemului electoral de tip Hrebenciuc, care sa-i asigure supravietuirea politica, si ne propune exercitii care par mai curand rod al imaginatiei decat al unei gandiri strategice?
Ceea ce face Antonescu este prezentat de chiar colegii sai de partid ca nerealist. Tehnocratii din guvernul sau sunt de fatada, pana cand se vor imparti cu adevarat posturile ministeriale. Fenechiu ne spune cu subiect si predicat ca Guvernul lui Antonescu e bun pana la alegeri, cand „rezerva PNL” isi va lua partea.
Comunicational, dincolo de locul mediatic secund, lansarea de joi pare o chestiune de amatori. Pentru un asemenea demers, zau ca se putea face o adunare mare de liberali, fiecare ministru era prezentat poporului, se venea si cu programul Guvernului Antonescu. Cateva chestiuni programatice scurte, pentru dezbaterea publica, dincolo de sute de pagini de poveste SF a la Vosganian, chiar puteau fi gasite.
Incercarea liberala ne duce cu gandul la datul cu stangul in dreptul. Pacat caci, cu un coleg de opozitie care inca isi cauta identitatea, PNL, mult mai robust si disciplinat, indeplinind cu strictete o strategie coerenta, ar castiga in credibilitate. Mai multa munca si mai multa gandire strategica, deci! Ca sa nu mai vorbim de comunicare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu