Saptamana trecuta, intr-o vizita la Botosani, Mircea Geoana isi permitea un moment de realism rupt de obisnuitul sau discurs prezidential. „Fiara este ranita, dar inca mai rasufla”, spunea candidatul PSD, referindu-se la Traian Basescu. Desi scopul era acela de a mobiliza si conserva mobilizarea activului social-democrat, indemnul trada in fapt teama fata de miscarile unui politician care, in 20 ani de politica, numai previzibil nu a fost. O mica dovada a venit in doar cateva ore. Cu portavocea in mana, Basescu ii linistea macar pe moment pe fermieri, intorcand in favoarea sa o situatie aparent fara iesire. Lovitura de maestru e insa in pregatire. Ceea ce urmeaza e o combinatie intre intuirea unui traseu si desenarea acestuia.
Referendumul, tema care a inghitit efortul comunicational prezidentiabil de la inceputul campaniei, pare a nu avea greutatea necesara securizarii turului doi. Asa cum anunta si Sebastian Lazaroiu, Basescu trebuie si va veni cu o alta tema, cu alte mesaje. Cand pe agenda populatiei temele economice sunt atat de prezente si tinand cont ca economia nu e tocmai punctul forte al discursului si actiunii prezidentiale, gandul ne duce, oarecum firesc, catre o alta diversiune.
Eronat, as spune. Basescu, printr-o miscare abila, poate intoarce dezbaterea temelor economice in favoarea sa. Intrebarea fireasca este cum. As spune ca e nevoie doar sa orchestreze in folos propriu cadrul in care se va purta discutia.
Oricate programe economice ar propune candidatii, oricat de pertinente ar fi acestea, niciodata ele nu vor fi un subiect interesant pentru cetateni. Intr-o vreme in care faptele nu pot fi mimate, discursul salvator este cu atat mai putin eficient. Demersurile de genul „vorbesc in continuu pentru a se intelege ceva” sunt ecranate de campania electorala. Singurul mod in care tema economica poate fi adusa din mintile alegatorilor pe lista de atribute decisive in alegerea electorala este personificarea dezbaterii, prin utilizarea credibilitatii unor economisti recunoscuti la nivel public.
Basescu a incercat aceasta prima oara cu Isarescu, sfarsind resemnat intr-o prima etapa cu Croitoru, consilierul care astazi isi va epuiza voiajul bulversant in lumea mare a politicii. Reincalzirea solutiei din 1999 este putin probabil sa aiba loc dintr-un motiv personal si banal: guvernatorul BNR nu joaca decat la sigur si nu-si risca pozitia pana nu se linistesc apele. Putand fi sau nu parte a unei strategii, presedintele ar putea incerca cealalta varianta la indemana, care si-a manifestat interesul pentru a fi prim-ministru. Aceasta solutie ar avea marele avantaj de a crea mare panica in randul Coalitiei 65%. Despre Mihai Tanasescu e vorba.
Cum pentru Romania lumina vine astazi de la FMI, Tanasescu devine licuriciul de care avem nevoie: profesionist, serios, tehnocrat, cu bune rezultate in trecut. Cum Geoana, din considerente de teoria balantei de putere in PSD, nu-si permite nominalizarea unui premier iar Johannis si-a cam pierdut aura (finantist „de renume mondial” nefiind niciodata), Basescu ar confisca problema. Ar nominaliza pentru pozitia de prim-ministru un om pe care PSD nu ar putea sa il respinga, i-ar transfera responsabilitatea politicilor economice si si s-ar prezenta cu noua gaselnita in turul al II-lea, unde i-ar arata ferm contracandidatului solutia sa in carne si oase. De notat ca nici nu trebuie sa se ajunga la vot in Parlament. Va fi scenariul Croitoru upgraded. La consultari, Basescu va marsa pe tema economiei cand va auzi iar de Johannis, va spune ca face din nou un compromis major nenominalizand pe cineva din PD-L si il va invita apoi la microfon de Tanasescu. Pentru ca miza e atat de mare, la nivel discursiv (tinand cont de docilitatea portocaliilor), Basescu poate condamna politica economica a Guvernului Boc, acuzand PDL-PSD si dispensandu-se de oameni ca Pogea sau Videanu.
O singura intrebare ramane: de ce/pentru ce ar accepta Tanasescu nominalizarea? Reticentele fostului ministru de finante ar veni tocmai de la pozitia extrem de dificila in care si-ar pune partidul din care provine. Ar fi constient ca este jokerul aruncat pe masa pentru ca Basescu sa castige marele pot. L-ar interesa insa pe Tanasescu asemenea detalii? Tind sa cred ca nu. Jocul ultimelor luni pe care il practica reprezentatul Romaniei la FMI tradeaza dorinta acestuia de a se intoarce de la Washington pentru a fi noul stapan al Palatului Victoria. Presa a speculat in ultimul timp despre relatia sa mai tensionata cu Mircea Geoana, efect probabil si a ceea ce s-a intamplat in decembrie 2009 cu alesul ministerelor. Pe langa aceste speculatii insa, e de subliniat tot baletul acestui finantist din ultima luna: a anuntat ca banii nu se dau fara buget si a adus FMI la Bucuresti (avantajandu-l clar pe Basescu), a venit la negocieri in Kiseleff optan sa stea la masa de partea PSD, pentru ca luni sa vorbeasca despre necesitatea concedierilor din sectorul public (avantaj inca o data Basescu). Vi se pare ca Tanasescu nu ar fi hotarat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu