Dictatorul Basescu. Fiti mai creativi, baieti!

L-am auzit aseara pe profesorul Teodorescu la emisiunea lui Radu Tudor de la Antena 3 vorbind despre pericolul pentru democratie pe care il reprezinta Basescu. E un discurs tot mai prezent in expozeurile militantiste ale „tonomatelor”, preluat intens si de politicieni. Sper sa dispara cat mai rapid si sa nu il mai aud in turul al doilea.

Un scurt exercitiu de argumentare, dupa modelul lui Valentin Stan:

Băsescu a scăpat porumbelul: „Avem prea multă democraţie!” S-a corectat imediat: „...ăăă, prea multă birocraţie!” - Gandul, 16 noiembrie 2009

„Traian Băsescu: Mie mi-e foarte greu să conduc o structură în mod democratic, eu pot să conduc structuri administrative.” - RADOR - RRA - DEUTSCHE WELLE, 23 Februarie 2004 (o declaratie pe care adeptii teoriei ar fi putut-o gasi foarte usor, dar pe care nu am auzit-o pana acum reluata in mass-media).

In consecinta, domnule Gadea, Basescu este antidemocratic. Un dictator, un tiran adevarat. Urmasul in viata al lui Ceausescu, dupa cum spune si domnul Ion Iliescu.

Foloseste in vreun fel, dincolo de acoperirea spatiului de emisie, aceasta strategie taberei anti-Basescu?

Inainte de a da un raspuns, vreau sa evoc un aspect interesant. Intr-un sondaj din aceasta toamna, nedat publicitatii si facut pe cateva mii de subiecti, la intrebarea „care a fost cel mai bun Presedinte al Romaniei”, un sfert dintre romani l-au preferat pe Ceausescu, urmat de Basescu si Iliescu. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost al patrulea, avand dublu fata de primul presedinte cu adevarat democratic al Romaniei, Emil Constantinescu.

Desi s-au obisnuit cu beneficiile marunte ale democratiei, romanii prefera aceeasi atitudine paternalista. Intr-o perioada in care tot mai multi simt criza economica sau o percep ca pe o amenintare importanta, nevoia de protectie din partea statului se manifesta pregnant. Tatucul e mai prezent ca niciodata.

A-l asemana pe Traian Basescu cu un dictator si cu Ceausescu e o miscare care, pana la urma, i-ar putea folosi actualului presedinte. Dupa ce ii alaturi condamnarea comunismului si transferul de dosare ale Securitatii catre CNSAS, alaturi de sustinerea unor intelectuali anti-comunisti (declarati asa, e drept, dupa Revolutie), latura profund intunecata, stalinista, din portretul „dictatorului” Basescu dispare. Ramane imaginea parinteasca, impaciutoare, a celui care vegheaza peste popor pentru ca acestuia sa-i fie bine.

Solutiile facile sunt o realitate curenta in strategiile mediatice si politice din Romania. Demonizarile par eficiente prin simpla lor punere in practica. De cele mai multe ori apare insa inadecvarea. In forul lui cel mai intim, OTV-ist, poporul gandeste altfel. Etichete construite imagologic in zeci de ani in Occident cad la primul vant intr-o tara a opozitiilor de tip hegelian. E poate de neinteles, de neacceptat. In goana dupa voturi insa, ce gandeste poporul ar trebui privit cu mai multa atentie. Nu de alta, dar sunt atatea alte argumente care ii pot veni de hac lui Basescu!